Toate „acordurile” sale de pace se dovedesc a fi de scurtă durată.
Pentru a clarifica situația celor care ar fi putut fi induși în eroare de presupusele abilități supranaturale de pacificare ale lui Donald Trump – pentru care a primit primul (și, probabil, ultimul) „premiu pentru pace” FIFA – evenimentele din ultimele zile oferă o anumită claritate. Despre aceasta scrie Peter Beaumont într-un material analitic pentru The Guardian.
Trump își atribuie o serie de „succese” diplomatice îndoielnice în sfera păcii internaționale: recentul acord între Rwanda și Republica Democratică Congo, medierea conflictului de frontieră dintre Thailanda și Cambodgia, precum și „armistițiul” din Gaza.
Ceea ce fac Trump și emisarii săi este încheierea de afaceri în sens de business: un proces pur tranzacțional, care este foarte diferit de munca de durată și complexă a medierii păcii. După cum a remarcat Arthur Boutellis într-un articol pentru Global Observatory al Institutului Internațional pentru Pace: „Actorii din mediul de afaceri aduc în procesul de pace abilități utile – pragmatism, perseverență și orientare către rezultate. Dar există o diferență fundamentală între acordul de afaceri și stabilirea păcii. În afaceri, este vorba de negocieri între poziții, un proces tranzacțional, de sumă zero: o parte transferă ceva către cealaltă în schimbul a altceva.
Pacificarea, pe de altă parte, vizează mutarea părților de la pozițiile lor fixe către nevoile și interesele reale – cu scopul de a ajunge la soluții de lungă durată care să fie reciproc avantajoase. Pacea se construiește pe încredere, pe schimbarea relațiilor și pe depășirea nedreptăților structurale și istorice”.
În domeniul proceselor de pace, instinctele lui Trump sunt mai degrabă spectacol și gest, decât muncă migăloasă reală. Pentru el, strângerea de mână și ceremonia de semnare sunt mai importante decât un proces incluziv și un rezultat durabil și echitabil. Acest lucru nu este surprinzător, având în vedere biografia sa de afaceri, unde „a câștiga” este valoarea supremă.
Cel mai periculos este că această lipsă de angajament autentic față de pace este vizibilă tuturor participanților la proces.
Efectul negativ este evident: negocierile se transformă în exerciții epuizante de neîncredere, în care toată lumea se pregătește nu pentru a obține un rezultat, ci pentru viitorul schimb de acuzații reciproce de eșec. Și toate acestea sub conducerea unui mediator – Trump – care el însuși demonstrează adesea cele mai nesigure și lipsite de bună-credință abordări.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com