La 20 noiembrie, stil nou, este cinstit Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul. El s-a născut în jurul anilor 780-790 în orașul Irinopolis din Decapolea Isauriei, în sud-estul Asiei Mici. Ajunge la o mânăstire din Decapole, la egumenul Simeon, unul dintre frații mamei sale. A stat aici aproximativ 14 ani. Se retrage într-o peșteră, unde aude o chemare de la Dumnezeu, care l-a îndemnat să părăsească peștera ca să-i poată ajuta și pe ceilalți. Ajunge să petreacă iarnă într-o mănăstire din Efes, merge în orașul Proconez, apoi la Enos, în Macedonia. Urmează să ajungă în Tesalonic, unde este găzduit într-o mănăstire de către egumenul Marcu. Împreună cu un călugăr de aici pleacă la Roma. Au mers pe jos până la Corint, în sudul Greciei. Se îmbarcă pe o corabie şi ajunge la Roma. Se spune că Sfântul Grigorie Decapolitul avea o putere deosebită asupra demonilor. Multe persoane stăpânite de duhuri necurate au fost vindecate în urma rugăciunilor cuviosului Grigorie. S-a stins din viață la 20 noiembrie 842.
Creştinii ortodocşi, care ţin sărbătorile pe stil vechi, la 20 noiembrie îl prăznuiesc pe Mucenicul Feodot. De asemenea, în această zi este cinstită icoana Maicii Domnului, numită a Bucuriei („Vzigranie”). Ea a fost descoperită în apropierea Moscovei , în 1795. Nu se ştie nimic despre obârşia icoanei, ci numai de marea mulţime de minuni săvârşite în faţa ei. Icoane asemănătoare se află la Mănăstirea Novodevicia din Moscova şi în Mănăstirea Vatoped de pe Sfântul Munte Athos. Se pare că icoana Maicii Domnului a Bucuriei seamănă icoanei Preacuratei Maici a Domnului „Pelagonitissa”, o variantă a binecunoscutei icoane a Maicii Domnului „Glikophilosa” („Dulcea sărutare”) sau „Eleusa”. Icoana este uneori numită „Pruncul săltând de bucurie”. Pomenirea ei are loc o singură dată în an, pe 7 noiembrie, stil nou, pe 20 noiembrie, stil vechi.
În popor se spune că promoroaca din această zi e semn de belşug în anul care vine. Dacă toată ziua ninge şi zăpada nu se menţine pe pământ, la primăvară vor fi inundaţii. Poleiul din această zi prevesteşte geruri îndelungate. Dacă veverițele își adună intens rezerve, iarna va fi aspră.
Unele din aceste semne ale timpului din vechime și-au pierdut actualitatea din motivul că climatul din zilele noastre s-a schimbat.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com