La 4 noiembrie, stil nou, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Cuvios Ioanichie cel Mare. Sfântul Ioanichie cel Mare a fost un călugăr și teolog creștin bizantin. El este cunoscut pentru ascetismul său devotat și pentru apărarea venerării icoanelor. Ioanichie a viețuit în vremea domniei împăratului Teofil, un iconoclast care a dat un edict împotriva cultului icoanelor.
Potrivit tradiției creștine, Ioanichie și-a petrecut mult timp din viață ca pustnic pe Muntele Uludağ, în apropierea actualului oraș Bursa din Turcia. Mai mult, Ioanichie a slujit în armata bizantină înainte de a-și dedica viața ascetismului și monahismului. Ioanichie cel Mare a fost şi un soldat remarcabil, reușind să-i salveze viața împăratului într-o luptă cu bulgarii. Venerarea icoanelor a fost restaurată în Imperiul Bizantin în timpul domniei împărătesei Teodora a II-a, o schimbare pe care unii credincioși devotați o atribuie influenței și profețiilor Sfântului Ioanichie.
În această zi creştinii ortodocşi cinstesc pe stil vechi Icoana Maicii Domnului din Kazan. Figura centrala a ortodoxiei, Maica Domnului a fost mereu model de inspiraţie pentru aurari, pictori sau simpli creştini. Una dintre cele mai „zugrăvite” icoane o reprezintă pe Maica Domnului din Kazan – Kazanskaia. Icoana Maicii Domnului din Kazan (Kazanskaia) este o icoana făcătoare de minuni foarte cunoscută în Biserica Ortodoxă, ce a fost considerată de-a lungul veacurilor ocrotitoarea oraşului Kazan. Această icoană a Maicii Domnului cu Pruncul este unica prin faptul că în ea este reprezentată o singură mână, cea a lui Hristos care binecuvântează. Mâinile Maicii Domnului şi mâna stângă a Mântuitorului nu sunt vizibile, ci se află sub veşminte. Numele icoanei vine de la localitatea, unde icoana a apărut, a fost păstrată şi de unde cinstirea ei deosebită s-a răspândit în mai toate aşezările ţării. În textul Slujbei sărbătorii ei se aminteşte faptul ca această icoană are o obârşie tainică. Fără nicio îndoială, reprezintă voia lui Dumnezeu ca dreapta credinţă să se răspândească din Rusia în rândul poporului tătar. Iată de ce cucerirea oraşului Kazan de către ţarul Ivan cel Groaznic, nu a fost atât o cucerire teritorială, cât un triumf religios. Această victorie a fost considerată de către ţar ca un dar al lui Dumnezeu, primit prin mijlocirea Maicii Domnului. În 1552, după cucerirea oraşului, ţarul a dat ordin să se construiască catedrala cu hramul Buna Vestire, în cinstea Împărătesei Cerurilor. Lucrările au început în 1555, catedrala fiind finalizată cinci ani mai târziu. În 1579 Maica Domnului s-a arătat unei copile de 9 ani, pe nume Matrona, poruncindu-i să-i scoată la lumină chipul frumos zugrăvit de sub ruinele uneia dintre casele arse. Vedenia s-a repetat până când copila a înţeles că icoana trebuia luată de sub vatra odăii indicate. Pe 8 iulie 1579 aveau să descopere icoana făcătoare de minuni.
La această dată ţăranii încheiau lucrările agricole. Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Kazan este considerată o sărbătoare a femeilor, deoarece Născătoarea de Dumnezeu este ocrotitoarea mamelor şi tuturor femeilor. Astfel, ziua de 4 noiembrie este favorabilă pentru căsătorie. În această zi creştinii ortodocşi se roagă Maicii Domnului pentru fericirea familială şi sănătatea copiilor.
Dacă nu plouă în această zi, recolta din anul următor va fi slabă. Ziua senină şi cu soare prevesteşte răcirea stării vremii. De e brumă pe iarbă, iarna va fi timpurie. De e ceață, vremea va fi caldă. Dacă la apus de soare cerul este roșu, în ziua următoare va fi vânt puternic. Dacă mai zboară țânțarii, iarna va fi caldă. De pe mesteacăn nu s-au scuturat toate frunzele, e semn că prima zăpadă va cădea târziu.
Este important să știm că clima s-a schimbat mult și unele din aceste semne ale timpului și-au pierdut valoarea.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com