Astăzi în Ucraina este marcată pe stil vechi sărbătoarea ortodoxă Sfântul Dimitrie. E zi de hram şi în unele localităţi româneşti. Biserica din Dinăuţi, raionul Noua Suliţă, a fost ctitorită în cinstea acestui mare mucenic. Despre lăcaşul de închinare din Dinăuţi se aminteşte în unele documente din 1768, menţionându-se că el a fost construit din lemn, în stil bizantin, cu hramul Sfântul Dimitrie.
În anul 1912 la Dinăuţi a început construcţia noii biserici. De data aceasta locuitorii satului au cărat piatră de la Nădăbăuţi şi lemn din Carpaţi. Meşteri au fost aduşi de la Hotin – Dmytro Goncearov împreună cu fiul său Ivan. A izbucnit primul Război Mondial şi construcţia bisericii din Dinăuţi nu a fost terminată. Pe front au plecat circa 300 de bărbaţi din sat. Biserica a fost terminată după război şi sfinţită în 1923. De acum după cel de-al Doilea Război Mondial, în 1946 flăcările unui mare incendiu au mistuit biserica şi 20 de case ale gospodarilor din sat. Dinăuţenii sunt oameni cu Dumnezeu în suflet şi au obţinut ca să ridice o altă biserică. În octombrie 1946 autorităţile sovietice le-au permis acest lucru, dar au procedat invers – materialele pentru construcţia locaşului sfânt au fost duse la Hotin. După cum mărturisesc unele materiale despre istoria acestei vetre strămoşeşti, decepţionaţi sătenii au construit o mică încăpere, au pus acolo icoana Maicii Domnului cu divinul Prunc în braţe şi se rugau în faţa ei. Această încăpere ce slujea drept loc de închinare era păzită noaptea de enoriaşi, dar răufăcătorii au reuşit s-o incendieze. Se spune că persoanele implicate în săvârşirea acestei fapte demonice şi-au sfârşit viaţa în chinuri sau în mod tragic.
În anul 1965 a ars din nou biserica din Dinăuţi, ea a fost cuprinsă de flăcări şi în 1987. În locul ei a fost ridicată o nouă şi frumoasă biserică. În regiunea Cernăuţi asemenea cazuri sunt foarte rare. În pofida acestor greutăţi, dinăuţenii au rămas ferm în credinţa lor strămoşească, venerându-l astăzi pe patronul bisericii lor, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com