De ce Ucraina cumpără cărbune african?

Yatsenyuk, a member of Ukraine's interim leadership, speaks during a government meeting in parliament in Kiev

Yatsenyuk, a member of Ukraine's interim leadership, speaks during a government meeting in parliament in KievSituaţia din sistemul energetic ucrainean a devenit una deplorabilă. Statul ucrainean care exporta cărbune, curent electric şi tranzita gaz rusesc, s-a trezit în faţa unor probleme colosale. Populaţia a fost anunţată că dimineaţa şi seara, potrivit unui orar, va fi întrerupt curentul electric pentru că Ucraina nu dispune de resurse pentru a întreţine funcţionarea staţiilor termoelectrice.

Premierul Arseni Iaţeniuk a declarat că Ucraina va achiziţiona un milion de tone de cărbune din Republica Sud-Africană. Şeful executivului s-a plâns pe faptul că rebelii ruşi şi pro-ruşi au distrus minele din Donbas, cât şi infrastructura de transport, care aproviziona staţiile termoelectrice ucrainene cu cărbune. În acest mod, staţiile termoelectrice funcţionează pe baza arderii cărbunelui african – un lucru care părea fantastic cu vreo jumătate de an în urmă. De menţionat că resursele importate sunt mai scumpe decât cele autohtone.

Situaţia respectivă ar trebui să pună Kievul pe gânduri: staţiile termoelectrice învechite ar trebui schimbate pe altele moderne, însă este foarte greu să realizezi reforme energetice în timp de război. Până una alta, ministrul ucrainean al energiei, Iuri Prodan, poartă negocieri cu SUA pentru achiziţionarea de cărbune american.

Problema carboniferă este doar o faţetă a stării de urgenţă în sistemul energetic ucrainean. O altă faţetă este problema gazului natural. Pe fundalul războiului ruso-ucrainean nedeclarat nu este clar dacă negocierile privind gazul natural vor fi reluate într-un context constructiv. Kievul a decis să permită companiilor europene şi americane să cumpere 49% din acţiunile sistemului ucrainean de tranzit al gazului. Arseni Iaţeniuk a comunicat că sistemul ucrainean de tranzit al gazului şi depozitele subterane vor rămâne în proprietatea statului. Participarea companiilor străine la administrarea sistemului ucrainean de tranzit va avea loc în baza unei licitaţii. Este vorba de companii înregistrate oficial în UE şi SUA.

Premierul ucrainean este de părere că noua lege va atrage în Ucraina noi investiţii şi va bloca realizarea proiectului „South Streem”, îndreptat împotriva Ucrainei. Potrivit estimărilor şefului Companiei ucrainene „Naftogaz”, valoarea sistemului ucrainean de tranzit al gazului este de 25-35 miliarde dolari. Până la finele anului curent Guvernul ucrainean planifică să organizeze licitaţia amintită, în care vor fi vândute 49% din acţiunile sistemului ucrainean de tranzit al gazului.

Satisfăcut de aceste decizii, Iaţeniuk a spus că Ucraina nu va fi dependentă de gazul rusesc în cinci ani şi va obţine independenţa energetică în 10 ani. Achiziţiile de gaze din Uniunea Europeană prin Polonia, Ungaria şi Slovacia au crescut, a mai subliniat premierul.

N-a durat mult bucuria domnului Iaţeniuk. Polonia deja a declarat că nu va mai livra gaze naturale Ucrainei în regim revers în volumul planificat, ca urmare a restricţiilor impuse de monopolistul „Gazprom”. Probleme au apărut şi în Slovacia – un alt partener al Ucrainei. Astfel, premierului i-a fost luat pământul de sub picioare.

Impresia generală rămâne una constantă. Salvarea sistemului energetic ucrainean în timp de iarnă ar putea fi redus la zero, „Gazprom”-ul dispunând de metode pentru zădărnicirea planurilor Kievului. Nici povestea despre atragerea de investiţii în sistemul ucrainean de tranzit al gazului nu pare una absolut transparentă. Pentru a se proteja de Rusia şi de „Gazprom”, Ucraina vinde europenilor şi americanilor jumătate din sistemul său de tranzit al gazului. Însă, trebuie luat în calcul faptul că monopolistul „Gazprom” ţine sub control o serie de companii energetice europene, care, până la urmă, tot au dreptul să participe la licitaţie. Paradoxul este următorul fapt: fugind de „Gazprom”, Ucraina poate să-şi vândă o parte însemnată a sistemului de tranzit unor companii europene, care, de fapt, tot ale „Gazprom”-ului sunt.

Marin GHERMAN, politolog

Добавить комментарий