Muzeul de Artă din Cernăuţi a găzduit expoziţia de fotografii „Nadia. Vieţi în vremea de război” a echipei de jurnalişti de la TVR Ştiri – Alex Costache, reporter, Bogdan Militaru, cameraman, şi Dorel Oancă, şofer şi fotograf. Ei s-au deplasat de câteva ori pe frontul din Ucraina, realizând pentru TVR circa o sută de reportaje din cele mai fierbinţi puncte – Jitomir, Bucea, Bahmut, Liman, Irpin, Borodeanka… Sunt localităţi de pe harta tragediei omenirii acum, la începutul secolului al XXI-lea. Însoţitoarea lor, cernăuţeanca Angela Botă, ghid la Complexul arhitectonic al Universității Naționale „Iuri Fedkovyci”, care a îndeplinit benevol funcţia de translator, a explicat celor prezenţi la inaugurarea expoziţiei că acolo, pe front, au fost momente, când realităţile erau atât de zguduitoare, încât nu se putea opri din plâns. Zguduitoare sunt şi cele 45 de fotografii alese de Alex Costache pentru această expoziţie. Gazda, directoarea Muzeului de Artă, Inna Kiţul, de asemenea, şi-a stăpânit cu greu emoţiile. Or, ce poate fi mai greu pe lume decât viaţa omului pe timp de război, dar mai ales a copiilor. Nadia – numele de pe afişa expoziţiei – este unul real, pe care îl poartă o fetiţă din Herson. Cu ea reporterii din România au făcut cunoştinţă după eliberarea acestui important centru regional al Ucrainei. După cum au recunoscut cei trei autori ai expoziţiei, ei s-au străduit să redea viaţa omului în asemenea circumstanţe dramatice, dar, totodată, să găsească în acea atmosferă încordată peste măsură şi ceva pozitiv, luminos.
Reporterii din Bucureşti l-au întâlnit pe front pe românul Vasile Palamariuc din Voloca, portretul căruia este inclus în cadrul acestei expoziţii. A venit să-l admire şi soţia lui Vasile Palamariuc, Oxana. Un alt apărător român este Adrian Medvedi din Molniţa Herţei, prezent la inaugurarea expoziţiei împreună cu soţia sa Oxana.
Acordând un interviu colegilor săi de breaslă cernăuţeni, Alex Costache a recunoscut: „Niciodată nu m-am rugat atât de mult lui Dumnezeu ca pe frontul din Ucraina. Într-o localitate, între ruinele unei case distruse am găsit un fragment al icoanei Maicii Domnului. Am purtat-o cu mine în toate punctele fierbinţi ale frontului, iar la întoarcere în România, am dăruit-o unei mănăstiri”.
După vizionarea unei astfel de expoziţii, te prinzi cu gândul că deja în tăcere ai înălţat o rugă fierbinte şi sinceră Atotputernicului, cerându-i un singur lucru – pace.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti”.com