Anul 1669. A apărut în Franța lucrarea lui Nicolae Milescu Spătarul „Scriere a unui senior moldovean”, prima scriere a unui român publicată la Paris.Personalitate de prim rang în cultura românească şi rusă din a doua jumătate a secolului XVII — începutul secolului XVIII, Nicolae Milescu s-a născut în familia unui boier moldovean. După unii cercetători, la început el şi-a făcut studiile, se pare, la Academia slavo-greco-latină din Iaşi, apoi a continuat la Academia de pe lângă patriarhia de la Constantinopol, instituţii în care a studiat limbile slavonă, greacă veche, neogreacă, latină, turcă, arabă, apoi istoria, diverse discipline filosofice, literatura şi teologia. Întorcându-se în patrie pe la mijlocul anilor 50 ai secolului XVII, Nicolae Milescu devine o persoană influentă la curtea domnitorilor moldoveni, ajungând la rangul de spătar. După cum reiese din unele izvoare, Nicolae Milescu a participat la un complot împotriva domnului Ştefăniţă Lupu, după descoperirea căruia cărturarul a fost nevoit să părăsească ţara. După mai mulţi ani de pribegie prin Valahia, Stambul, Stockholm, Paris, în 1671 el a sosit la Moscova. În calitate de înalt dregător este numit câţiva ani mai târziu, în fruntea soliei ruseşti care a plecat în China (1675-1678), misiune diplomatică ce a contribuit la cunoaşterea reciprocă dintre ruşi şi chinezi. Nicolae Milescu s-a aflat în Rusia până la sfârşitul vieţii, ajungând să contribuie chiar şi la transformările din timpul lui Petru cel Mare (întemeietorul Imperiului Rus — 1712).
Opera lui Nicolae Milescu Spătarul a căpătat o largă răspândire în manuscrise în timpul secolelor XVII-XIX în Rusia, ţările româneşti, Orientul Apropiat şi chiar în Europa Occidentală. De la sfârşitul secolului XX lucrările lui au început să fie valorificate şi tipărite la început în Rusia, apoi şi în alte ţări, mai ales cele dedicate Siberiei şi Chinei. Ele au văzut lumina tiparului şi în Republica Moldova. Însă multe din scrierile sale mai continuă să zacă în manuscris în multe biblioteci şi arhive europene.
Anul 1866. A încetat din viaţă Aron Pumnul, cărturar român, lingvist, filolog, participant la evenimentele Revoluţiei de la 1848 din Transilvania. A fost profesor de limba şi literatura română şi un animator cultural de prestigiu, având o deosebită vocaţie pedagogică. La Cernăuți, unde a venit după Revoluţia paşoptistă, Aron Pumnul a devenit unul dintre conducătorii mișcării de renaștere națională a românilor din Bucovina, continuând, în scris, lupta pentru drepturile românilor. A început imediat colaborarea la revista „Bucovina”.
Printre elevii lui s-a numărat Mihai Eminescu, care i-a dedicat prima sa poezie publicată – „La mormântul lui Arune Pumnul”. Aron Pumnul a alcătuit prima antologie de texte literare româneşti „Lepturariul românesc” (vol. I-VI, Viena, 1862-1865), lucrare valoroasă din punct de vedere documentar.
Anul 1878. A avut loc lupta de la Smârdan, parte a Războiului de Independenţă a României.
Satul Smârdan ţine astăzi de localitatea Inovo din regiunea Vidin, Bulgaria. Conflictul militar a reprezentat o luptă dintre trupele armatei române și cele otomane din timpul Asediului de la Vidin. Această luptă a avut un rol decisiv în operațiunea militară care s-a înfăptuit în zilele de 12-14/24-26 ianuarie 1878 și care avea ca scop principal, cucerirea de către Armata Română a liniei fortificate exterioare a Cetății Vidin și izolarea garnizoanei otomane de liniile de comunicații terestre exterioare.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com