Istoricul zilei: 20 mai – Suceava – cetate care niciodată n-a fost cucerită prin forța armelor

20 05 2020 LC site SUCEAVA 1

La 20 mai 1388, pentru prima dată, a fost atestat documentar orașul Suceava, principala reședință a domnitorilor Moldovei din timpul lui Petru  Mușat (1375-1391) până în 1566, când Alexandru Lăpușneanu transferă capitala la Iași.

Teritoriul actualului oraş Suceava şi împrejurimile sale au fost locuite, aşa cum atestă cercetările arheologice, din timpuri străvechi, începând chiar din paleolitic. În secolele al II-lea şi al III-lea exista aici o aşezare a dacilor liberi, descoperirile arheologice relevând şi puternice influenţe romane. În epoca migraţiei şi în secolele următoare populaţia autohtonă a continuat să vieţuiască pe aceste meleaguri, iar la sfârşitul secolului al XIV-lea, Suceava este menţionată drept capitală a Moldovei. Cetatea Sucevei figurează pentru prima dată într-un document din 10 februarie 1388 al voievodului moldovean Petru Muşat (1375-1391).

Începând cu domnia lui Petru Muşat, Cetatea Sucevei devine principala cetate de scaun a Ţării Moldovei, această funcţie îndeplinind-o şi în vremea lui Aron Vodă (1592-1595), Ştefan Răzvan (1595) şi a Movileştilor. Odată cu Alexandru Lăpuşneanu (1552-1561, 1564-1568), reşedinţa domnească este mutată la Iaşi. Anul mutării reşedinţei este 1565.

Lângă oraș s-au aflat două cetăți, una mai veche, la Șcheia, alta puțin mai nouă, ce se vede și astăzi. Între cele două s-a dezvoltat, încă din prima parte a secolului XIV, orașul. Cetatea Șcheia, una dintre cele mai vechi cetăți din Moldova, dar cu o existență scurtă, a fost dărâmată în timpul lui Alexandru cel Bun. Cetatea de Scaun a Sucevei a avut timp de trei secole un rol important în viața politică a Moldovei.

Epoca de apogeu a cetății a coincis cu domnia lui Ștefan cel Mare (1457 – 1504). În vara anului 1476, ambițiosul Mohamed II și-a încercat norocul sub zidurile cetății, dar dârza rezistență a moldovenilor i-a frânt voința victoriei și l-a silit să se retragă în mod rușinos. Ștefan cel Mare făcuse din Suceava un fel de creier al sistemului său de apărare. În 1497, 21 de zile și nopți în șir, tunurile leșilor au bătut în ziduri, dar acestea au rămas neclintite. Niciodată cetatea n-a fost cucerită prin forța armelor.

În 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768 – 1774), Austria a primit o parte din teritoriul Moldovei, în care se afla și Suceava (granița cu România trecea chiar pe la sud-est de oraș). Timp de un secol și jumătate acest teritoriu a făcut parte din Imperiul Habsburgic, primind numele de Bucovina. Suceava a fost al doilea oraș, după Cernăuți, al Bucovinei.

(V.K.)

„Libertatea Cuvântului” – www.lyberi.com

20 05 2020 LC site SUCEAVA 2 20 05 2020 LC site SUCEAVA 3

Lasă un răspuns