Anul 1724. Are loc Sfinţirea Mânăstirii Văcăreşti, ctitorie a domnitorului Nicolae Mavrocordat, situată în partea sudică a Bucureştilor, unul dintre cele mai valoroase monumente ale patrimoniului istoric şi artistic românesc, distrusă din ordinul dictatorului Nicolae Ceauşescu.
Mănăstirea Văcărești, cunoscută și ca Închisoarea Văcărești, a fost un ansamblu arhitectonic construit între 1716-1736 în stil brâncovenesc, unul din cele mai valoroase monumente istorice din București, demolat în anul 1986 din ordinul lui Nicolae Ceaușescu. Odată ajuns pe tronul Țării Românești, Nicolae Mavrocordat, domnitor fanariot luminat, iubitor de cultură și inițiator de reforme, și-a propus ridicarea unui măreț locaș de rugăciune care să aibă și funcția de reședință domnească, și care prin dimensiuni și bun gust să îl reprezinte. Locul ales pentru impozanta ctitorie a fost coama “dealului Văcărești”, cum era cunoscut de bucureșteni, de fapt un promontoriu al cornișei terasei inferioare a Dâmboviței, care domina capitala în partea de sud-est. Construcția începută în 1716 a fost curând întreruptă din cauza răpirii domnitorului de către un detașament austriac, și reluată după eliberarea lui Mavrocordat din detenția executată în Ardeal, și ungerea ca domn a doua oară. Lucrările au fost terminate în 1722, iar la 24 septembrie 1724 a fost sfințită biserica mănăstirii cu hramul „Sfânta Troiță” – clădire grandioasă, însumând o seamă de elemente arhitectonice brâncovenești si influențe ale barocului muntean, considerată de unii istorici ca o încununare a stilului brâncovenesc din Țara Românească.
Anul 1906. Parcul Național „Turnul Diavolului” devine primul monument național din Statele Unite ale Americii. Turnul Diavolului are 386 metri înălțime, aflat în comitatul Crook, statul Wyoming, SUA. A fost declarat monument național în 1906, de către președintele Theodore Roosevelt.
Anul 1929. Guvernul sovietic a decretat că începând de la 1 octombrie se va introduce pe teritoriul ţării o versiune reformată a calendarului, în care săptămâna devenea de 5 zile, toate lunile aveau 30 de zile, iar restul de 5 sau 6 zile erau sărbători intercalate câte una sau două între anumite luni. Acest calendar „revoluționar”, care reducea de asemenea săptămânile la 5 zile, a fost luat în serios numai în anii 1930 și 1931, după care s-a renunțat la el. (Săptămâna de 5 zile a fost înlocuită cu una de 6 zile urmând ca în 1940 să se revină la săptămâna normală). Chiar și în această perioadă lumea a continuat să utilizeze calendarul gregorian, inclusiv la nivel oficial, lucru care se vede din edițiile zilnice ale gazetei „Pravda”, organul de presă al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Anul 1941. În a cincea zi a ocupaţiei Kievului de către trupele Germaniei naziste, diversioniştii NKVD-ului sovietic au început să arunce în aer edificiile din centrul istoric al oraşului. În această zi, pentru prima dată în cel de-al Doilea Război Mondial, au fost aplicate în masă dispozitive explozibile dirijate prin radio. În rezultatul exploziilor şi incendiilor, care au durat şi în zilele următoare, Kievul a pierdut pentru totdeauna o parte însemnată din edificiile istorice.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com