La 5 ianuarie vestea tristă s-a răspândit ca fulgerul prin Igești și Ciudei. La Chișinău, în vârstă de 46 de ani s-a stins din viață Nicolae Lupașcu, doctorul în științe economice, om cu merite deosebite în învățământul superior din Republica Moldova. El a fost un fiu destoinic al satelor Igești și Ciudei, un adevărat patriot al neamului său. Localnicilor le vine greu să vorbească la trecut despre consăteanul lor, care a avut un suflet bun ca pâinea. Moartea subită a acestuia le-a umbrit un pic sărbătorile de Crăciun, însă în memoria lor Nicolae Lupașcu rămâne ca o figură luminoasă, despre care pot spune numai cuvinte frumoase și calde.
Nicolae Lupașcu a fost prietenul de copilărie al primarului Comunității teritorial unite Ciudei, Anatolie Pițul:
–Am copilărit împreună, la Igești, și știu cât de grea a fost calea lui spre realizările minunate pe care le-a avut, își aduce aminte cu durere în suflet domnul Anatolie. Erau în familie patru copii, iar tatăl i-a părăsit. Mama i-a crescut singură, fiind ajutată de Nicolae, căci el era fratele mai mare. Și toți au fost dați în rând cu lumea. Nicolae a absolvit Școala medie nr. 1 din Ciudei cu medalie de aur și a plecat la studii în Moldova, acolo a devenit om de știință și profesor la Universitate. Se interesa foarte mult de viața comunității noastre. Ultima dată a fost în sat astă toamnă, când a fost încheiată asfaltarea drumului între Ciudei și Igești și a făcut primii pași pe el.
Directorul Școlii medii nr. 1 din Ciudei, Radu Petrașescu, i-a fost lui Nicolae Lupașcu, diriginte de clasă:
–A fost un elev minunat, cu suflet blând și luminos, își caracterizează fostul elev domnul Radu Petrașescu. A absolvit școala cu medalie de aur și m-am dus cu el la Universitatea din Tiraspol, unde a fost înmatriculat. Ziua învăța, iar noaptea mergea la gara din oraș și descărca vagoane, ca să aibă cu ce se întreținea. După absolvire a rămas la catedră, a devenit candidat în științe geografice, apoi a susținut teza de doctor în științe economice. S-a mutat l-a Chișinău. În ultimul timp a condus Catedra de Turism la Universitatea privată. A călătorit cu studenții săi prin toată Europa. A fost un fiu extraordinar al familiei sale – de la Chișinău venea des la Igești, având grijă de mama bolnavă, dar și al satului. Ori de câte ori venea acasă, neapărat trecea pe la școală. Ultima mea convorbire telefonică cu el a avut loc la 1 ianuarie. M-a sunat și a rugat să transmit felicitări de sănătate cu prilejul Anului Nou întregului colectiv pedagogic, accentuând că la școala noastră s-a format ca om, fapt pentru care este foarte recunoscător. Și a închis telefonul. Aceasta m-a pus pe gânduri și, iată, peste câteva zile, vestea tristă de la Chișinău a sosit în satele noastre. Nicolae Lupașcu a fost o personalitate deosebită, cu care ne putem mândri. Amintirile despre el vor rămâne veșnic vii.
(V.K.)