Istoricul zilei: 31 decembrie
La 31 decembrie 1889, la Iaşi s-a stins din viaţă clasicul literaturii române, Ion Creangă.
Ion Creangă este înalt apreciat datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, fiind considerat unul dintre primii clasici ai literaturii române. Opera sa de căpătâi este „Amintiri din copilărie”.
Data nașterii lui Ion Creangă este incertă. El însuși afirmă că s-ar fi născut la 1 martie 1837. O altă variantă reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici de nou-născuți din Humulești. În 1847 începe școala de pe lângă biserică din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern. În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu. După dorința mamei, care vroia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni. Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic „Veniamin Costachi” de la Socola.
În 1864 Ion Creangă intră la Școala de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași. După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, este exclus definitiv din rândurile clerului, deoarece și-a părăsit soţia, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon.
După aceasta Ion Creangă s-a dedicat literaturii și muncii de elaborare a manualelor școlare. În anul 1867 apare primul abecedar conceput de Ion Creangă, întitulat „Metodă nouă de scriere și citire”. În 1871 este exclus din rândurile bisericii, fiind acuzat de a fi frecventat teatrul. Publică un manual de citire întitulat „Învățătorul copiilor”. Un an mai târziu este exclus și din învățământ, câştigându-şi existența ca mandatar al unui debit de tutun. Îşi alege o locuință în mahalaua Țicău. În această perioadă îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește. La îndemnul lui Eminescu frecventează Societatea „Junimea”, unde citește din scrierile sale. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale. Ion Creangă a fost bolnav de epilepsie și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a decesului lui Eminescu și al Veronicăi Micle. La 31 decembrie 1889 se stinge din viață în urma unui atac cerebral şi este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.
Nepotul povestitorului, Horia Creangă, este considerat cel mai important arhitect al perioadei interbelice. El a proiectat peste 70 de imobile, inclusiv Palatul Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română din Bucovina din Piaţa Teatrală din Cernăuţi.
Istoricii literari îl consideră pe Ion Creangă primul romancier al literaturii române, primul creator de epos, nu în timpul istorico-literar, ci într-o durată spirituală.
(V.K)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com