La 22 septembrie 1994, la Botoşani a încetat din viaţă scriitorul şi teologul român, Alexandru Barbieru.
Prozatorul, folcloristul şi publicistul român, Alexandru Barbieru, s-a născut la 13 martie 1913, în satul Nesvoia (Nesfoaia) din fostul judeţ Hotin, actualmente raionul Nistru, regiunea Cernăuţi. A absolvit școala primară în satul natal, Seminarul Teologic (1927-1935), Facultatea de Teologie din Chișinău (1935-1939), fapt deosebit de rar pentru acea perioadă, având în vedere ca preoții făceau numai seminarul teologic. În timpul războiului (1942-1943) Alexandru Barbieru şi-a continuat studiile la Seminarul Pedagogic Universitar din Cernăuți. În 1938 este hirotonisit preot în parohia Rângaci, unde a slujit până la ocuparea teritoriului de către URSS. În 1940 s-a refugiat peste Prut, în România. În 1941 a revenit în ţinutul natal şi până în 1944 a fost paroh la Marşinţi. După retragerea în România, Alexandru Barbieru a slujit în mai multe parohii. A debutat ca publicist în ziarul „Cuvânt moldovenesc” în 1929, colaborator al căruia devine în 1932. Publică recenzii, note, poezii, impresii de călătorie și texte folclorice, culese în peregrinările sale (semnând uneori și cu pseudonimul Delanesfoia).
În anii de studenție semnează publicistică în numeroase periodice din Basarabia, Moldova de peste Prut și Muntenia. În perioada 1939-1944, chiar în condițiile precare ale războiului, își continuă activitatea publicistică și literară, articolele sale apărând în revistele cernăuţene „Bucovina”, „Bucovina literară”, „Cetatea Moldovei” (Iași), „Cuget clar”, „Cuvânt Moldovenesc” (Chișinău) etc. A tipărit și câteva broșuri religioase: „Carte de rugăciuni” (1941), „Hristos, pacea lumii” (1941), „Mărturii împotriva stilismului” (1941), „Misiunea Sacerdotală” (1941), „Povățuitor pentru suflet și viață” (1943), dar, din cauza condițiilor neprielnice, nu a reușit să-și publice în volum versurile, proza și culegerile folclorice, lucru regretabil, mai ales că nuvelele sale din această perioadă demonstrează un remarcabil talent de prozator.
Stabilindu-se la Botoşani, Alexandru Barbieru a fost preot la Biserica „Duminica Mare”, continuându-și activitatea literară și de cercetare, scriind cărți de povești și publicând în presa locală și națională documente cu valoare istorică, amintiri despre Artur Gorovei, Magda Isanos, Otilia Cazimir, Gala Galaction, Mihail Sadoveanu, Dumitru Furtună ş.a., articole literare, recenzii, poezii și folclor. A cules și a alcătuit antologia de folclor „Antologia Crăciunului”.
Alexandru Barbieru a fost membru al Societății Scriitorilor din Basarabia, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru activ al Filialei Botoșani a Cenaclului literar al Uniunii Scriitorilor din România. Figurează în antologia de lirică basarabeană „Mireasa de peste Prut”, apărută la Bucureşti în 1994, anul morţii sale.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com