Predispuși să-și continue cercetările ținutului natal, grupul „Curioșii”, a încercat recent să studieze suburbia Țețina. Am fost bucuroși să-i vedem alături de noi și pe elevii Şcolii medii nr. 10 de la Roșa, conduși de profesoara Cornelia Medvidi. Acum școlile românești din Cernăuţi își au reprezentanții lor în rândurile celor, ce doresc să cunoască istoria și geografia plaiului natal nu numai din cărți, televiziune și Internet, dar și pe calea cercetărilor pe teren. E o intenție binevenită în viața copiilor din oraş, căci le adaugă o picătură de aventură cu miros de curiozitate, chemându-i să iasă din găoacea urbei de piatră, ceață și fum la aer curat.
Coborând la Țețina din autobuz, încărcați cu produse alimentare (datorită mamelor grijulii), care ar putea asigura o expediție polară pentru o întreagă săptămână, am intrat într-o pădure tipică de fag. Iată de unde vine denumirea ținutului nostru – de la aceste „bucovine”, le-am explicat elevilor. Grupul a asaltat cu succes înălțimea ce domină împrejurimile – muntele Țețina (537 m). Acest con de piatră e vârful natural al Înălțimii Cernăuților. În acest mod, cunoștințele primite la lecțiile de geografie sunt exemplificate pe teren. Iar dacă continui calea spre sud-vest mai contemplezi o înălțime a acestei spinări muntoase – Spasca (531m). Pe coama dealului s-au mai păstrat tranșee din anii Primului război mondial (1914-1918), unde au avut loc lupte sângeroase cu nenumărate jertfe omenești. Pe dealul Țeținei am ascultat o povestire captivantă a doamnei Cornelia despre istoria acestui loc. În secolele XIV-XV aici se ridica deasupra împrejurimilor un turn de veghe cu diametrul de 20 m, înălțimea de 50 m. Acest turn era de piatră și avea formă de cerc. Construit pe timpul domnitorului Moldovei Petru Mușat, el stătea la straja hotarelor cnezatului. Concomitent el servea și de centru administrativ al localităților apropiate. Rămășițele lui au fost fixate pe o fotografie la începutul secolului XX. Doamna profesoară ne-a demonstrat această imagine chiar aici, lângă turnul de retranslare TV, construit în anul 1959 pe locul vechii citadele. Pe la începuturile statalității moldave cetatea Țeținei era un punct important al Țării Șipenițului – unitate administrativă, intrată ca parte integrală în componența Moldovei medievale.
În aceste locuri, bogate în istorie, la rugul unde se coceau cartofii, s-au încins discuții interesante. Vorbind despre suburbiile orașului cu denumiri uneori neînțelese, am ajuns să abordăm și etimologia unei alte părți a lui – Roșa Stânca. Există astăzi nenumărate versiuni ale originii acestui nume. Numai una, auzită chiar aici de la domnul Ion Abobuțoaie, profesor de istorie la Gimnaziul nr. 6 și la Şcoala nr. 17, m-a convins de veridicitatea sa. Dumnealui, bazându-se pe însemnările lui Nicolae Iorga, afirmă că de-a lungul hotarelor țărilor românești în evul mediu existau localități, numite „roșii (roșe)”, locuitorii cărora erau scutiți de impozite și primeau pământ îndeajuns. În schimb, ei trebuiau cu arma în mână să apere hotarele țării de dușmanii externi. Profesorul, confirmând cele spuse, a adus un șir de exemple de localități din România ce și-au păstrat în numele său formula „Roși”. În lumina acestei lămuriri, devine clară denumirea fostului „sat roș” de lângă cunoscuta Stâncă din suburbia orașului Cernăuți.
În sfârșit, golind ghiozdanele cu proviziile date de părinţi, apoi cartofii copți pe rug, merele și perele dăruite din suflet de o bunicuță româncă de aici, obosiți de fotbalul inițiat de băieți, goniți de o ploiță ce începuse să bureze încet, ne-am întors în oraș, planificând noi drumeții pe viitor.
Arcadie MOISEI