La 18 mai 1388 s-a încheiat zidirea bisericii mari a Mănăstirii Cozia, complex monahal medieval, situat în orașul Călimănești, pe malul râului Olt. Ea a fost ctitorită de slăvitul domn al Țării Românești, Mircea cel Bătrân (1386-1394, 1397-1418). Legenda spune că înainte de a fi construită mănăstirea, voievodul Mircea cel Bătrân avu o „arătare Dumnezeiască”. S-a întâmplat aceasta în războiul pornit de Mircea împotriva ungurilor (sau împotriva otomanilor). Domnitorul cu oastea sa a făcut popas într-un loc de pe Valea Oltului, denumit „Bivolarilor”. Dormind în cortul domnesc, voievodul a avut un vis în care i s-ar fi ivit o „arătare Dumnezeiască”, iar a doua zi, dis-de-dimineaţă, voievodul a hotărât ridicarea, pe acel loc, a unei mănăstiri. Construcția ei s-a desfășurat între anii 1387 – 1388. Un sprijin important în zidirea acestui sfânt lăcaş a avut-o Nicodim, duhovnic al domnitorului şi stareţ al Mănăstirilor Vodiţa şi Tismana. Pe o inscripţie aflată la Cozia scrie: „Această sfântă biserică, unde se prăznuieşte hramul Prea Sfintei şi Începătoarei de viaţă troiţe, este zidită în temelie de blagocestivul răposatul Domn Io Mircea Voevod cel Bătrân”. La 18 mai 1388 a avut loc slujba de sfinţire a mănăstirii, ţinută chiar de Nicodim, iar ca stareţ a fost desemnat ieromonahul Gavriil, unul dintre ucenicii sfântului de la Tismana. Mănăstirea Cozia a constituit de-a lungul timpului un puternic focar de cultură românească. Prin hrisoavele domnești se atestă că aici funcționa o școală mănăstirească încă din 1415. Primul dascăl a fost părintele Sofronie, starețul mănăstirii. Filos, logofăt al marelui voievod Mircea cel Bătrân, a compus versuri și imnuri religioase, el fiind considerat primul poet român. Mănăstirea Cozia, în ansamblul ei, este inclusă în Lista monumentelor istorice din România. Aici își dorm somnul de veci ctitorul ei, Mircea cel Bătrân, precum și membrii familiei slăvitului domnitor Mihai Viteazu.
La 18 mai 1822 s-a născut la Mamorniţa, sat de lângă Cernăuţi, Gheorghe Sion, poet, dramaturg, traducător şi memorialist, membru titular, din 1868, al Academiei Române. Gheorghe Sion (1822-1892) se trage dintr-o familie boierească din Hârșova, județul Vaslui. În 1848 a luat parte la mișcarea revoluționară din Moldova. În 1860 a scos „Revista Carpaților”. A scris versuri și piese de teatru fără o valoare deosebită. Proza memorialistică („Suvenire contimporane”), remarcabilă prin culoarea și fluența evocării, cuprinde portrete memorabile și pitorești, descrieri de atmosferă, realizând în cuprinsul povestirii valoroase nuvele autonome. A tradus din clasicii și romanticii francezi. Au rămas în conștiința populară versuri scrise de Sion, precum „Mult e dulce și frumoasă / limba ce-o vorbim” sau „Astăzi anul se-nnoiește / Plugușorul se pornește” , cuprinse in volumul intitulat „Din poesiile lui George Sion”, scos de sub tipar în 1857.
La 18 mai 1936, în Broscăuții Noi, Storojineț, Cernăuți, s-a născut Florin Bucescu, preot, etnomuzicolog, bizantinolog, paleograf și profesor universitar. A studiat la Institutul Teologic din București (1953–1957) și la Conservatorului de Muzică „George Enescu” din Iași (1962–1967). În 2002 a obținut titlul de Doctor în Muzică cu teza Cântarea psaltică în manuscrisele moldovenești din secolul al XIX-lea la Universitatea Națională de Muzică București. În învățământul preuniversitar a fost profesor de Limba română, Istorie și Muzică la Iaslovăț (Suceava), profesor de Muzică la Liceul Internat „Costache Negruzzi”, profesor de Muzică vocală la Școala Normală „Vasile Lupu” și cadru didactic la Seminarul Teologic „Vasile cel Mare”, toate din Iași. În învățământul superior a fost lector la Institutul Teologic din Iași, colaborator extern, conferențiar la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, unde a fondat și condus specializarea Muzică religioasă și modulul de Muzică religioasă la Facultatea de Compoziție, Muzicologie, Pedagogie muzicală și Teatru. În 1997 a fost numit preot suplinitor la Parohia Nașterea Maicii Domnului, a fost dirijor al corului Basileus al Seminarului teologic ortodox Sfântul Vasile cel Mare din Iași. Activitatea sa de cercetare, redactare și publicare a fost dedicată în special studiilor de etnomuzicologie, muzică religioasă, interpretare muzicală, bizantinologie și paleografie. A monografiat jocurile din Moldova din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, precum și folclorul anumitor genuri și zone folclorice din Moldova și Bucovina. A fost membru fondator al Arhivei de Folclor a Moldovei și Bucovinei. A decedat la 21 septembrie 2019, la Iași.
La 18 mai 1950, în orașul Leova, Republica Moldova, s-a născut Petre Teodorovici, compozitor și interpret de muzică ușoară. Este fratele mai mare al regretatului compozitor Ion Aldea-Teodorovici, împreună cu care au semnat câteva piese. A absolvit Școala medie de muzică de la baștină, unde a învățat vioara (1968), apoi a studiat la secția Teoria muzicii la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga» din Chișinău. Concomitent, a studiat și, facultativ, compoziția cu Eugen Doda. A continuat studiile la Facultatea de dirijat coral la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu» din Chișinău (1968-1973). Petre Teodorovici și-a început activitatea în calitate de educator-metodist la Leova (1971-1972). Apoi a fost profesor la Institutul Pedagogic „Alecu Russo» din Bălţi (1972-1973) şi regizor la Centrul Tineretului „Iuri Gagarin» din Chişinău (1974-1975).
A activat ca director artistic la mai multe ansambluri: „Bucuria», Filarmonica Națională din Chișinău (1975-1982); „Ceremuş» (cu Aurica şi Lidia Rotaru), Filarmonica din Cernăuţi (1983-1984); „Ecou», Centrul Tineretului din Chișinău (1984-1989); „Teo-Dor». Popularitatea i-a adus-o cântecul „Melancolie». A scris melodii pe versurile poeților Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Anatol Ciocanu, Simion Ghimpu, Ion Hadârcă ş.a. Din colaborarea cu scriitorii a semnat o serie de cântece, care au devenit şlagăre: „Santa Maria Maggiore», „Scrisul nostru», „De ce?», „Veniţi acasă», „Ultima oră» ş.a. Piesele sale au fost şi mai sunt interpretate de Sofia Rotaru, Ion Suruceanu, Nina Crulicovschi, Gheorghe Țopa şi alţi cântăreți. Cântecele compuse de Petre Teodorovici s-au bucurat de popularitate pe marile scene la festivaluri muzicale din Rusia, România, Slovacia, Finlanda, Cuba, Argentina, Italia. A scris şi muzică de filme şi pentru spectacole. Pentru melodia „Maria» a luat Marele Premiu la Festivalul de la Mamaia, România. A fost distins cu titlul onorific „Maestru al Artei» (1989) şi ordinul „Gloria Muncii» (1996). Compozitorul Petre Teodorovici s-a stins din viaţă la 5 iulie 1997 la Chişinău. El a fost înmormântat la Cimitirul Central de pe strada Armenească din capitală.
La 18 mai 2015, la vârsta de 55 de ani, s-a stins din viață Ana Barbu, interpreta de muzică populară, romanțe și de estradă din Republica Moldova. S-a născut în satul Temeleuţi, raionul Floreşti, în 1960. Prima oară Ana Barbu a evoluat pe scenă în clasa a treia la şcoala medie. La sărbătorirea zilei de 8 martie, ea a interpretat cântecul Sofiei Rotaru „Oraşul meu”. După aceasta a început să interpreteze cântece populare din repertoriul Mariei Drăgan şi al lui Nicolae Sulac. La Bălţi a absolvit Colegiul de Muzică, specialitatea canto academic. După absolvire, a venit la audiţie la Veronica Garştea şi a fost angajată în Capela Corală Academică „Doina”. Cântăreața a început să-şi caute calea sa în creaţie: iniţial ea a visat să devină cântăreață de operă, însă mai târziu s-a implicat în muzica populară şi de estradă. În 1993 se mută cu traiul la Chișinău, unde a apărut pentru prima dată pe scena profesionistă. În 1993 a fost angajată în orchestra de muzica populara „Fluieraş”, sub conducerea lui Serghei Lunchevici, mai târziu a trecut în ansamblul „Mugurel”, ca apoi să fie solistă a Orchestrei de Muzică Populară a Ministerului Afacerilor Interne. A concertat activ în Republica Moldova, Canada şi alte ţări. A primit titlul de Artistă Emerită a Republicii Moldova.
Evenimente istorice din ziua de 18 mai:
1815: Bătălia de la Waterloo (Belgia), în urma căreia Napoleon I, împărat al Franței (1804-1814 și 1815), a fost înfrânt de armatele anglo-prusace și a pierdut definitiv tronul țării sale.
1845: Mihail Kogălniceanu a început, la Iași, publicarea lucrării Letopisețele Țării Moldovei, în trei volume, însoțite de prefață, studii și însemnări despre manuscrisele valorificate.
1848: Lozinca unionistă a lui George Bariț. Pe fundalul afirmării idealurilor naționale ale revoluției de la 1848, în urma Marii Adunări de la Blaj, George Bariț a lansat, în Gazeta de Transilvania, o lozincă unionistă, replicând, plin de curaj, la lozinca nobilimii maghiare „Uniune sau moarte”, cu o alta, semnificativă: „Soarta națiunii române se va hotărî la București și în Iași, iar nu în Cluj, nici în Blaj, nici în Buda”.
1910: A avut loc primul concurs european de aviație. Traseul a cuprins 19 orașe din Franța, Olanda, Belgia, Anglia. A început la 18 iunie și s-a încheiat la 7 iulie.
1936: Moare scriitorul rus Maxim Gorki (pe numele său Alexei Maximovici Peșkov), considerat a fi fondator al realismului socialist în literatură și recunoscut activist politic. A încercat să se afirme în Occident, a călătorit, s-a stabilit într-o vreme în Italia, dar, în cele din urmă s-a întors în URSS (se pare că la invitația lui Stalin personal, cu care se cunoștea). După ce s-a pus cu profesia în slujba regimului, a fost decorat cu Ordinul Lenin și i s-a dat o reședință de lux în Moscova.
1940: Al Doilea Război Mondial. Generalul francez Charles de Gaulle cere compatrioților săi, în cadrul unei emisiuni transmise de postul de radio BBC, să continue lupta (Apelul din 18 iunie, difuzat de postul de radio Londra).
2006: Moare Gică Petrescu, interpret român de muzică ușoară și de petrecere, personalitate emblematică din lumea muzicii din secolul al XX-lea.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com