La 21 mai 1880 s-a născut în Bucureşti Tudor Arghezi, numele real Ion N. Theodorescu, eminent poet, dramaturg şi ziarist român, autorul volumelor de poezii „Bilete de papagal”, „Cuvinte potrivite” şi „Flori de mucegai”. Debutul său literar a avut loc în publicaţia „Liga ortodoxă”. În perioada 1900-1904, a fost călugăr la Cernica chiar dacă nu era credincios. Ulterior, a declarat că de fapt dorea să aibă un stil de viaţă comod. Nu a rezistat prea mult şi pleacă fără un scop precis în Europa. S-a reintors în ţară în 1912, când a şi început să fie activ în viaţa literară. În perioada 1918-1919 a fost închis, alaturi de alţi 11 jurnalişti români, la Văcăreşti pentru acte de trădare. Primul sau volum – „Cuvinte potrivite” – a apărut în 1927, iar un an mai târziu scoate pe piaţă revista „Bilete de papagal”, după care publică carte după carte. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în 30 septembrie 1943, Tudor Arghezi este din nou închis, de această dată după publicarea unui pamflet în care l-a atacat pe ambasadorul Germaniei în România. A fost eliberat peste un an, dar problemele nu au încetat să-l ocolească pentru că scriitorul a fost interzis de regimul comunist. Conducătorul comunist de atunci al României, Gheorghe Ghorghiu Dej, l-a reabilitat , astfel încât spre finalul vieţii a fost ales şi membru al Academiei Române şi s-a bucurat de o viaţă lipsită de griji. A decedat în 1967, având parte de funeralii naţionale.
La 20 mai 1897 a decedat la Lvov Karol Mikuli, compozitor, pianist și profesor de muzică, medic armeano-polono-român; director artistic al Conservatorului din Lemberg (Lvov). Karol Mikuli s-a născut în 1821 la Cernăuți, în familia unui negustor. Din copilărie băiatul a fost pasionat de muzică. Familia sa a fost internațională. Tatăl său era armean, iar mama sa era germană. Karol însuși era un bucovinean, care a reușit să lase o urmă notabilă în cultura muzicală ucraineană, poloneză, românească și mondială. Karol și-a dedicat tot timpul liber muzicii. A studiat pianul cu Frideric Chopin, iar armonia și contrapunctul cu François Henri Reber la Paris. Mikuli a învățat cele mai valoroase lucruri de la profesorii săi și a încercat să folosească aceste cunoștințe în propria sa practică. A fost un îndrumător pentru celebrul compozitor bucovinean, Ciprian Porumbescu.
La 21 mai 1899, în Reni, regiunea Odesa, s-a născut Constantin Bobescu, compozitor, dirijor, violonist, profesor de vioară, și muzicolog. Provenea dintr-o importantă familie de artiști-muzicieni. Tatăl său, Aron Bobescu, a fost întemeietorul uneia dintre primele trupe de operetă românească. A luat primele lecții de vioară la vârsta de cinci ani, sub îndrumarea fraților săi, Aurel și Jean Bobescu, apoi cu Eduard Caudella. În anul 1918 a debutat la Iași în calitate de violonist concertist, sub bagheta lui George Enescu, interpretând alături de Orchestra simfonică ieșeană Concertul în Mi major pentru vioară și orchestră de Johann Sebastian Bach. Debut de bun augur, care i-a oferit o bursă de studii la Paris. Se știe, de asemenea, că George Enescu, atunci când și-a creat cvartetul în România, l-a ales pe Constantin Bobescu printre membrii lui. A fost un talent multidisciplinar, atât ca violonist, prin întinderea și diversitatea repertoriului de la preclasici la contemporani, cât și în alte domenii ale muzicii: compozitor, profesor de vioară, dirijor, muzicolog. Compozițiile sale sunt numeroase și variate – opere, muzică vocal-simfonică, muzică de film și muzică de cameră. A fost profesor de vioară la conservatoarele de la Cernăuți și Brașov, muzicolog și publicist în presa de specialitate. Comparat deseori cu George Enescu sub raport violonistic a fost vreme de aproape 40 de ani și dirijorul orchestrelor Radioteleviziunii Române. A decedat la 26 mai 1992, la Sinaia.
La 21 mai 1924, în satul Romăncăuţi, regiunea Cernăuţi, s-a născut Constantin Popovici, prozator, filolog, istoric şi critic literar, scenarist, om de știință, eminescolog, pedagog, activist social, academician. Până la vârsta de 20 de ani nu a părăsit meleagul natal, a primit o educație clasică, urmând gimnaziul românesc din Lipnic, apoi Liceul „Aron Pumnul» din Cernăuţi. A urmat serviciul militar în rândurile Armatei Sovietice, activând inclusiv şi în calitate de traducător în cadrul Biroului de Contrainformații a Fronturilor I şi III ucrainene. Pe parcursul anilor 1945-1947 a fost reprezentantul de legătură al Comandamentului Sovietic cu Guvernul român.
Întorcându-se la Cernăuți, C. Popovici devine student al secţiei ruse a Facultății de Filologie a Universității de Stat din Cernăuți, pe care o absolve în anul 1951. Studiile postuniversitare de masterat le urmează la Catedra de Literatură Străină, începând cu anul 1954. Susţine teza de doctorat cu tema „Motive sociale în poezia lui M. Eminescu”, fiind angajat în calitate de pedagog la Institutul Pedagogic din Cernăuţi. Apoi în anul 1962 devine șef al secţiei la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei. Debutează cu monografia „Motive sociale în poezia lui Eminescu» (1963, în limba rusă). Îşi susține teza de doctorat cu tema: „Viaţa şi activitatea lui M. Eminescu» (în limba rusă), obținând titlul de doctor în filologie (1974).
Începând cu anul 1988 este profesor universitar, din 1989 ‒ membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, iar din 1995 ‒ academician. De remarcat faptul că C. Popovici şi-a exercitat activitatea creativă în trei limbi: română, rusă și ucraineană. Este autorul ediţiei critice complete a scrierilor lui Mihai Eminescu. A semnat în reviste literare numeroase studii şi eseuri. Constantin Popovici ne-a lăsat drept moştenire o operă bogată, care cuprinde peste 500 de lucrări ştiinţifice, inclusiv peste 60 de cărţi: monografii, culegeri tematice, schiţe, publicistică şi literatură artistică. Autor al unor serii de lucrări științifice importante privind relațiile internaționale, precum și de lucrări literare și critici la lucrările clasicilor: „Motive sociale în poezia lui M. Eminescu» (1963), „Eminescu. Studii și articole» (1963), „Ion Creangă și basmul est-slav» (1967), „Teatrul ucrainean la Chişinău în a doua jumătate a secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea» (1974, 1995), „M. Eminescu. Viața și opera în documente, mărturii şi ilustrații», apărută în limbile română, rusă, franceză și engleză (1974, 1976, 1985, 2002), „Pagini de prietenie literară»(1978). A alcătuit și a redactat o serie de culegeri de folclor moldovenesc, ucrainean. Au fost publicate în tiraje de masă în limbile română, rusă și ucraineană romanele lui Constantin Popovici „Nistru în flăcări», „Zori în freamăt» și „Destine vitrege». După romanul lui C. Popovici „Nistru în flăcări» la studioul cinematografic „Moldova-film», regizorul V. Gagiu a realizat filmul „Răsăritul zbuciumat». Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi Ucraina, membru al Uniunii Jurnaliştilor din Moldova. Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Şcolii Superioare din Ucraina. Membru cu drepturi depline al Adunării Nobilimii Republicii Moldova, membru al filialei din Republica Moldova a Ordinului francez „Levrier Blanc», fondat în anul 1460. A decedat la 5 decembrie 2010, la Chișinău.
În ziua de 21 mai a anului 1991 a murit împuşcat de un necunoscut în incinta Universităţii din Chicago, Ioan Petru Culianu, istoric al religiilor şi scriitor român. S-a stins din viaţă la numai 41 de ani. Ioan Petru Culianu s-a născut la 5 ianuarie 1950, la Iași. A fost profesor de istoria religiilor invitat la Divinity School, University of Chicago. Discipol și protejat al lui Mircea Eliade. A fost asasinat după ce primise cartea verde și urma să fie angajat ca profesor asociat la Divinity School. Crima nu a fost elucidată.
Evenimente istorice din ziua de 21 mai:
1502: Insula Sfânta Elena este descoperită de exploratorul portughez João da Nova. În prezent, fiind una dintre cele mai îndepărtate insule din lume, viața de aici decurge într-un alt ritm față de restul planetei. Nu există nicio rețea de telefonie mobilă și nicio conexiune la internet.
1821: Tudor Vladimirescu, conducătorul Revoluției de la 1821, a fost arestat în tabăra de la Golești și predat lui Alexandru Ipsilanti.
1842: A fost tipărit primul volum al operei „Suflete moarte” de Nikolai Gogol.
1848: românii din Banat și Crișna au înaintat guvernului revoluționar maghiar Petiția de la Pesta
1855 s-a născut Constantin Dobrogeanu-Gherea, scriitor și fruntaș socialist român, cel mai important gânditor marxist din România secolului al XIX-lea.
1877: Mihail Kogălniceanu a proclamat în Parlamentul României, în numele guvernului, independența – expresie a dorinței întregului popor, primită cu mare bucurie.
1904: La Paris a fost înființată „Federația Internațională de Fotbal” (FIFA).
1921: S-a născut Andrei Saharov, remarcabil fizician și militant civic sovietic, disident și activist pentru drepturile omului, academician al Academiei de Științe a URSS. Co-creator al bombei cu hidrogen. Luptător activ pentru drepturile omului. Laureat al Premiului Nobel pentru Pace în anul 1975. După revenirea din exil – deputat al poporului în URSS.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com