La 14 decembrie 1467, armata lui Ștefan cel Mare i-a atacat pe invadatorii unguri, conduși de Matei Corvin, și a dat foc oralului Baia. Campania ungară la est de Carpați a fost organizată cu scopul de a-l înlocui pe Ştefan cel Mare pe tron şi pentru a readuce Moldova în sfera de influenţă ungară. Regele ungar Matei Corvin, a atacat cu un efectiv de 25.000 oameni, armată mai bine echipată decât cea a lui Ştefan cel Mare, precum şi dotată cu artilerie, inclusiv de asediu. Până la Bătălia de la Baia, domnitorul moldovean a adoptat o strategie defensivă, permiţând ungurilor să înainteze, după care a atacat Baia dându-i în prealabil foc. S-au dat lupte crâncene pe străzile nocturne (o strategie nouă pentru acea perioadă), soldate cu mari pierderi omeneşti pentru ambele oşti. Potrivit surselor ungare, Ştefan cel Mare a pierdut mai mult de jumătate din efectivul armatei.
Totuşi, trebuie de menţionat că o parte din armata lui Ştefan cel Mare nu a atacat. Era un fel de trădare, care l-ar fi putut costa pe domnitor victoria şi chiar viaţa. După bătălie, Ştefan cel Mare a executat 24 mari boieri trădători, printre care şi pe vornicul Crasneş, alţi 40 boieri de rang inferior fiind traşi în ţeapă. După bătălia de la Baia, regele ungar Matei Corvin, care a fost rănit, se retrase cu restul armatei sale. Încheiată cu mari pierderi umane şi pentru unguri, Bătălia de la Baia a constituit ultima mare tentativă a coroanei ungare de a reinstitui prin forţa armelor suzeranitatea asupra Ţării Moldovei.
La 14 decembrie 1476 a încetat din viață Vlad Țepeș, fiu al lui Vlad Dracul și al Anastasiei, una din fiicele lui Alexandru cel Bun. A fost Domnul Țării Românești de trei ori: octombrie–decembrie 1448, 20 august 1456–25 decembrie 1462 și 8 noiembrie 1845–14 decembrie 1476. S-a născut în 1431, la Sighișoara, Regatul Ungariei/Mureș. Tatăl său fusese primit în Ordinul Dragonului, o societate militaro-religioasă, de aici, numele „Dracul”, referitor la simbolul ordinului, un dragon. Vlad a fost instalat de turci Domn al Țării Românești în octombrie 1448, după moartea tatălui său. Înlăturat în noiembrie de Vladislav II, s-a refugiat în Transilvania, obținând iar tronul în 1456, cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara. Vestit prin severitatea sa, a avut dese conflicte cu negustorii sași brașoveni, care l-au acuzat de toate atrocitățile, supliciul lui favorit fiind trasul în țeapă, de unde provine porecla „Țepeș”. Această formă de execuție a folosit-o atât împotriva turcilor, cât și a negustorilor transilvăneni care nu respectaseră legile sale comerciale. În 1459 a refuzat să mai plătească tributul anual Porții, iar la începutul lui 1462 a devastat o serie de cetăți otomane de la sud de Dunăre. În vară, Mehmed II a invadat Țara Românească, dar s-a retras după Atacul de noapte din 16–17 iunie, despre care pomenesc toate izvoarele relative la campania din 1462. Dar, la plecare, sultanul l-a desemnat pe Radu cel Frumos, fratele lui Vlad, Domn în Țara Românească. Acesta, cu susținerea boierilor, după mai multe lupte, l-a silit pe Țepeș să se retragă în Transilvania unde, în loc de sprijin, Matei Corvin l-a închis timp de 12 ani la Vișegrad, pentru o presupusă trădare. Eliberat în 1475, la cererea lui Ștefan cel Mare, a fost recunoscut Domn al Țării Românești pentru a treia oară, dar fost asasinat în decembrie 1476.
La 14 decembrie 1898, în Vârlezi, Galați, s-a născut Petru Caraman, cărturar cu o riguroasă formație științifică, poliglot și lingvist de primă mărime, cunoscător profund al culturii tradiționale din Sud-Estul Europei, specialist în etnografie, folclor și slavistică, profesor universitar, membru post-mortem (din 1991) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie la Iași. După absolvire, a fost profesor de Limba română la un liceu din Cernăuți. Între 1925–1928 a audiat la Lvov, Cracovia și Varșovia cursuri ale unor renumiți etnologi și etnografi ai vremii. În 1928, într-un interval de numai câteva luni, a obținut, la Cracovia, două titluri de Doctor, în Slavistică și în Filosofie. A continuat să predea, la Cernăuți și București, în 1934 a preluat șefia Institutului Român din Sofia. În 1938 a revenit la catedră la Universitatea din Iași, până în 1947, când a fost exclus definitiv din învățământ, datorită protestelor sale vehemente vizavi de cedarea Basarabiei și de ingerințele regimului comunist în autonomia universitară. Au urmat peste trei decenii de persecuții asupra sa și a familiei sale, perioadă în care casa i-a fost supravegheată, iar corespondența cenzurată. Autor a numeroase studii cu profil etnografic și lingvistic, a realizat cele mai complexe clasificări ale colindelor din zona de est și sud-est a Europei, susținând întâietatea datinilor populației traco-romanice în fața celor de origine slavă. Volumul Colindatul la români, slavi și alte popoare, tipărit în limba română de-abia în 1983, la 50 de ani de la apariție, este și în prezent un reper fundamental în domeniu. S-a stins din viață la 9/10 ianuarie 1980, la Iași.
La 14 decembrie în anul 1951 în satul Jura, raionul Râbniţa, s-a născut Iurie Sadovnic, interpret din Republica Moldova. Începe să cânte încă din copilărie, în clasele a 5-a-6-a compune primele sale lucrări. Fiind doar în clasa a 7-ea a organizat primă trupa muzicală în satul natal – „Haiducii”.
A doua componenţă a formaţiei „Haiducii”, în care au întrat V. Butucel şi P. Malai, a fost constituită în timpul ce studia la facultatea de regie a Institutului de Arte de la Chișinău. În anul 1983, organizează pe lângă Filarmonica Naţională formaţia „Legenda”, în componenţa căreia au întrat 8 participanţi. De asemenea, a colaborat cu astfel de formaţii, cum ar fi „Noroc” (1970), „Contemporanul” (1977-1978), „Bucuria” (1979-1982). A fost cu turnee prin Republica Moldova, România, Rusia, Mongolia, Danemarca, Polonia, Franţa, Ungaria, Germania şi alte ţări europene. În anul 1984 a primit titlul de Artist Emerit al Republicii Moldova. Este cavalerul ordinului „Meritul civic” (1993), de asemenea a primit medalia „Mihai Eminescu”. S-a stins din viață pe 7 iunie 2021.
La 14 decembrie 1978, în Peresecina, raionul Orhei, S-a născut Radu Sîrbu, cântăreț și producător muzical român, originar din Republica Moldova, care în prezent activează și locuiește în București, devenit cunoscut ca membru al formației O-Zone. Și-a început cariera muzicală în cadrul clubului artistic pentru copii Art-Show, din orașul Orhei. A urmat apoi studii muzicale în Chișinău, acolo unde s-a întâlnit și cu viitorii colegi din trupa O-Zone, Dan Bălan și Arsenie Todiraș. La începutul anilor 2000, trupa O-Zone devenea rapid un fenomen internațional și a dat lovitura cu piesa Dragostea din tei, care a ajuns în topurile din toată lumea. În scurt timp, trupa s-a destrămat, iar Dan, Radu și Arsenie au mai scos câteva piese solo, niciuna însă la nivelul atins în formula O-Zone.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com