Ruta spre cer
Troleibuzul mergea pe ruta lui obișnuită. Oamenii coborau și urcau. Spre ultima oprire, în salon mai rămăseseră două femei și un băiețel mic, îmbrăcat sărăcăcios, cu ochi mari și triști. Una dintre femei a coborât la penultima oprire. Taxatoarea, crezând că băiatul călătorește împreună cu ea, a strigat:
– Femeie, v-ați uitat copilul!
– Pe ăsta? Un asemenea boschetar nu are cum să fie fiul meu, a răspuns aceea cu dezgust.
– Al cui ești, băiețelule? Poate te-ai rătăcit? – a întrebat taxatoarea cu compasiune.
– Eu? Eu nu sunt al nimănui. Și merg singur.
– Copiii nu pot fi ai nimănui. Unde este mama ta? Te-ai rătăcit?
– Mama mea a plecat în Cer. Vreau și eu acolo. Nu știți ce troleibuz merge spre Cer?
– Dragule, nu există o asemenea rută. Și nu este ușor de ajuns acolo.
– Dar îmi doresc atât de mult să o văd pe mama. Chiar nu se poate ajunge cumva în Cer?
Atunci, cealaltă femeie, mai tânără, s-a apropiat de băiețel, l-a îmbrățișat și l-a strâns cu blândețe la piept.
– Cum te cheamă, puiule?
– De fapt, sunt Dumitraș. Dar acum mi se spune 57.
– ?
– Locuiesc la orfelinat. Suntem foarte mulți acolo. Și niciunul nu are mamă. Educatoarea nu ne poate ține minte pe toți și ne strigă pe numere.
– Îți este greu, micuțule?
– Pe mine nu mă iubește nimeni. Mama mă săruta mereu. Îmi citea povești înainte de culcare și îmi cânta cântece de leagăn. Și ne rugam împreună. Îmi doresc atât de mult să o văd pe mama. A plecat și nu s-a mai întors. Dar tu ai fost în Cer?
– Deocamdată nu, dragul meu. Dar știu cum se ajunge acolo. Singur nu vei găsi drumul. Vrei să te iau la mine? Vom locui împreună și Îl vom aștepta pe Hristos. El ne va putea duce în Cer, acolo unde locuiește acum mama ta.
Ochii băiețelului au strălucit cu speranță. S-a cuibărit în brațele femeii bune, așa cum o făcea odinioară la mama lui, iar aceasta îl mângâia blând pe cap și îi zâmbea cu dragoste.
La stația terminus au coborât. Taxatoarea și șoferul i-au privit lung în urmă. Unul dintre ei a spus:
– Pe ruta noastră stația „Cer” nu este marcată. Și totuși, mi se pare că ea există pe această linie…
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com