La 19 septembrie, stil nou, sunt pomeniți Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont. Pe când se săvârșea praznicul zeului Apolo, din părțile din afară de cetate, veniră în Antiohia doi oameni, Trofim și Savatie, creștini dreptcredincioși și închinători și Dumnezeului celui adevărat. Și, văzând prăznuirea cea pierzătoare de suflete a păgânilor, n-au voit să intre și să se veselească cu dânșii, zicând: „Suntem creștini și nu se cade nouă a veni la ospețe păgânești”. Acestea auzindu-le Eliodor, îndată a poruncit ostașilor să-i prindă și în temniță să-i despartă unul de altul. Și, aducând întâi pe Trofim, l-a întrebat de viață și de credință. Deci, mărturisind el cu îndrăzneală credință în Hristos, dregătorul s-a umplut de mânie, văzând atâta tărie de credință la un tânăr ca dânsul, și dezbrăcându-l, a poruncit să fie bătut fără milă cu toiege, până când s-a roșit pământul de sângele lui, apoi, cu unelte ascuțite strujindu-i trupul până la oase, l-au aruncat în temniță. A fost adus, apoi, fericitul Savatie, care, după mărturisirea credinței înaintea dregătorului, a fost spânzurat și strujit cu unghii de fier atât de mult, încât, pe când îl aduceau înapoi în temniță, și-a dat duhul.
În anul 1907, în apropierea Sinadelor, arheologii au descoperit un mic sarcofag, din piatră, pe care era inscripționat numele Sfântului Mucenic Trofin. Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont, erau cinstiți în Constantinopol în biserica Sfântul Pavel al orfanilor.
La 19 septembrie (2 octombrie conform calendarului iulian) creștinii ortodocși din Ucraina îl comemorează pe cneazul Igor de Cernighiv și Kiev. Cneazul Igor a trăit în secolul al XII-lea și a fost fiul lui Oleg Sviatoslavovici, cneaz de Cernighiv și Novgorod-Siverski, și strănepotul Sfântului Iaroslav cel Înțelept. A domnit mai puțin de două săptămâni – când a avut loc bătălia de la Kiev cu cneazul Izyaslav, armata lui Igor l-a trădat pe cneaz și a trecut la inamic, iar Igor însuși a fost luat prizonier. Acolo, s-a îmbolnăvit grav și a cerut permisiunea de a se călugări, ceea ce a făcut în curând la Mănăstirea Sfântul Teodor din Kiev. În mănăstire, Igor și-a revenit și și-a petrecut timpul în rugăciune și pocăință. Dar, un an mai târziu, o mulțime de urători ai lui Olhovici au pătruns în biserica sa în timp ce cneazul se ruga în fața icoanei Maicii Domnului. Igor a fost bătut cu brutalitate până la moarte. S-a întâmplat aceasta la 19 septembrie 1147. Seara, trupul cneazului a fost adus în biserica Sfântul Mihail, iar publicul a fost martor la un miracol: toate lumânările din biserică s-au aprins deodată. Dimineața, Igor a fost înmormântat în mănăstirea Sfântul Simeon, iar la mormântul său au început să se întâmple minuni.
După calendarul bisericesc pe stil vechi, la 19 septembrie are loc Pomenirea minunii Sfântului Arhanghel Mihail în Colose. Între orașul Colose din Frigia – veche regiune istorică din partea central-vestică a Asiei Mici (azi Turcia) – și orașul Ieripoli se afla o biserică închinată Sfântului Arhanghel Mihail, zidită deasupra unui izvor unde veneau mulți bolnavi și se tămăduiau. Sfântul locaș a fost ridicat de un păgân din Laodiceea, oraș în Asia Mică (s-a numit inițial Diospolis, apoi Roas, Antioh al II-lea fiind cel care l-a colonizat între 261 si 246 î. Hr, dându-i numele soției sale, Laodiceea) convertit la creștinism în urma unei minuni a Sfântului Arhanghel Mihail. Fiica păgânului era mută din naștere, iar prin vedenie minunată tatăl ei a primit poruncă în vis de la Sfântul Arhanghel Mihail să-și ducă copilul la acest izvor ca să se vindece. Ascultând porunca Sfântului Arhanghel fiica sa a primit vindecare, iar el a primit botezul creștin. După 90 ani de la zidirea sfântului lăcaș a venit acolo un copil în vârstă de 10 ani din Ieripoli care se numea Arhip. Acesta a rămas în biserică, postind și făcând rugăciuni ca și marii pustnici ai sihăstriilor. La momentul potrivit s-a călugărit, învrednicindu-se și de darul preoției, slujind până la adânci bătrâneți și propovăduind cuvântul Domnului. Însă păgânii din orașul Ieripoli s-au hotărât să acopere apa izvorului, iar pe Arhip să-l omoare. Când s-au apropiat, Sfântul Arhanghel Mihail le-a amorțit mâinile, Cuviosul nepățind nimic, iar cei ce săpau au fost izgoniți de o flacără ce a țâșnit din cristalul izvorului. Văzând cele întâmplate, păgânii și-au pus în gând să abată apele râurilor Hrisos, Licocaper și Kufos asupra bisericii Cuviosului Arhip, însă Sfântul Arhanghel Mihail din nou i-a oprit pe aceștia, poruncind apelor să stea, după care deschizând o prăpastie, le-a poruncit să intre acolo. Cuviosul Arhip a murit la vârsta de 70 de ani.
În calendarul popular pentru această zi sunt semne ale timpului, după care se poate prezice cum va fi iarna. Dacă dimineața este destul de rece, iarna va fi cu multă zăpadă. Dacă frunzele din vârful mesteacănului sunt încă verzi, iar ramurile de jos sunt goale, e semn că iarna va fi timpurie, iar primăvara caldă. Ceața de dimineață prevestește vreme caldă. Dacă spre seară pe cer vor apărea nori întunecați, vremea se va schimba. Dacă spre apus de soare în aer se văd mreje de păianjen, vremea se va răci.
În popor se spune că orice semn al timpului trebuie verificat. Multe dintre ele nu mai sunt actuale, fiindcă în natură au avut loc mari schimbări climatice.
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com