CERCUL DE LIMBĂ ŞI LITERATURĂ ROMÂNĂ (III)

La şedinţa de constituire a Cercului de limbă şi literatură română a participat Simion Gociu, în calitate de corespondent al ziarului regional „Zorile Bucovinei”, absolvent al Universităţii cernăuţene, care le-a vorbit celor prezenţi despre însemnătatea universală a creaţiei eminesciene, accentuând faptul că zborul Geniului spre nemurire a pornit din oraşul lui Alexandru cel Bun, unde a plâns prima sa poezie la mormântul marelui său Profesor, Aron Pumnul. Invitatul a promis că va pregăti un amplu reportaj, în care va oglindi nobila iniţiativă a studenţilor în direcţia studierii şi promovării adevărului despre trecutul poporului nostru, fiindcă Marele Eminescu ne-a lăsat ca moştenire eternele cuvinte: „Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut, ci mai ales iubirea trecutului, fără de care nu există iubirea de ţară”.

Simion Gociu s-a născut la începutul toamnei, când în istorica localitate, „La ţărmure de suflet / în ţara cea de rouă”, din frumoasa Vale a Prutului, se răspândea un miros îmbătător de mere rumenite. Atunci răsunau „clopotele zilei” şi „În liniştea albastră/ pe ramura luminii” îşi deschidea geana înţelegerii alesul fiu, care „va îndrăzni/ să calce desculţ/ pe marginea florii/ de crin”, grăbindu-se „să ajungă până la/ clopotul cosmic/ al nenăscutelor gânduri”. El va bate alarma şi va spune apoi „că e prinţul/ biruitoarelor lumi”, dinlăuntru cărora „curg/ necuvintele/ în formă de lacrimi”.

Viitorul poet a văzut primul răsărit de soare în „satul lui Ion Chilaru”, când „cerul s-a deschis/ pentru zbor şi stelele” îl priveau „ca pe o taină a lor”, iar dânsul căuta „între stele/ ceea ce ai găsi/ numai într-un lan/ de spice”, unde adie „primenitoarea boare de cântec” şi aşteaptă drumul întoarcerii „la ţară”, fiindcă acolo se aflau părinţii şi mioarele. Purtând „o mantie ţesută/ din fire de vis şi dorinţă”, va apărea „la izvoare”, unde „Fecioara e gata” să-i ierte „atâta neîntoarcere”. Însă nu l-au iertat „potentaţii zilei”. Jurnalistul, referindu-se la tematica Cercului de limbă şi literatură română, a adus la cunoştinţa studenţilor profetica frază a paşoptistului transilvănean, iubitul Profesor al lui Eminescu, aşezat cu traiul în mândra Bucovină: „Naţionalitatea este Dumnezeul, veşnicul şi deodată cu omul, născutul drept de a se folosi de limba sa în toate trebuinţele vieţii, în casă, în şcoală, în biserică şi în cele ale cârmuirii. Nimeni pe lume nu poate lua dreptul acesta al limbii”.

Autorităţile sovietice au întrezărit în nemuritoarea menţiune un atentat la adresa „faimoasei” limbi moldoveneşti, inclusă în ziaristica din ţinutul mioritic. „Zorile Bucovinei” era organul de presă al comitetului regional Cernăuţi al Partidului Comunist al Ucrainei. Nu se putea permite ca un începător pe ogorul publicisticii să poarte în el astfel de gânduri rebele. Simion Gociu a fost concediat. Reportajul promis n-a văzut lumina tiparului. Acel „Septembrie în care/ Steaua Polară/ îşi trece osia/ prin miez de veac/ omenesc” va constitui pentru „al patrulea muschetar” începutul dăscăliei în diverse şcoli din ţinut, unde va fi nevoit să promoveze „nemurirea” limbii moldoveneşti, fără ca să mai întrebe „cine alaptează bobul în spic/ şi cine umblă prin/ culorile curcubeului/ potrivindu-le pe umerii/ rouraţi de amintirile/ mele”. Şi n-a mai întrebat încă multă vreme „cine îmi picură/ ceară în urechi/ să mi le astupe/ eu nemaiauzind/ cântarea sirenelor/ ascunse în beton/ sau în ziduri”.