Anul 1777. S-a născut Alexandru I, ţar al Rusiei între anii 1801-1825. În timpul domniei sale, Rusia a anexat Finlanda, o parte din Polonia şi a intrat în 1812 în posesia teritoriului cuprins între Prut şi Nistru (Basarabia), care aparţinea Principatului Moldova. A fost unul dintre principalii opozanţi ai lui Napoleon. S-a întâlnit la Tilsit pe 25 iunie 1807 cu împăratul francez Napoleon I, care avea să dividă cu Alexandru imperiul lumii. Ca un prim pas, Napoleon îl va lăsa pe tarul Alexandru în posesia Principatelor Dunărene și îi va da mână liberă în afacerile cu Finlanda, urmând ca după aceea, împărații estului şi vestului , la momentul potrivit să îi alunge pe turci din Europa și să mărșăluiască de-a lungul Asiei pentru a cuceri India.
Un plan atât de uimitor a trezit în mintea impresionabilă a lui Alexandru o ambiție față de care până atunci fusese străin. Interesele Europei au fost uitate. „Ce este Europa?”, a exclamat el ambasadorului francez. „Unde este, dacă nu suntem noi și voi?”. Contradicțiile personalității sale l-au făcut pe Alexandru unul din cei mai bizari conducători pe care i-a avut Rusia. Pe deasupra, moartea sa este învăluită în mister, iar locul unde se află rămășițele sale pământeşti este necunoscut.
Anul 1799. S-a născut Karl Briullov, pictor rus, profesor la Academia de arte din Sankt-Petersburg, autorul renumitului tablou monumental „Ultima zi a oraşului Pompei”. Karl Briullov (1799-1852) i-a avut ca discipoli pe ucrainenii Ivan Soşenko, Dmytro Bezpercii şi Taras Şevcenko. Este bine cunoscut faptul participării lui Karl Briullov la răscumpărarea din şerbie a lui Taras Şevcenko în anul 1838.
Anul 1806. În primele lupte din cadrul Războiului ruso-turc (1806-1812) care s-au dat după ocuparea Moldovei, la Fierbinţi şi la Olteanu, ruşii au ieşit victorioşi şi în Tara Româneasca. Au intrat în Bucureşti la 25 decembrie 1806, reinstalându-l pe tronul muntean pe Constantin Ipsilanti.
Anul 1873. La Lviv a fost constituită Societatea Ştiinţifică „T. Şevcenko”, prima organizaţie publică ştiinţifico-culturală din Ucraina, care în decursul a mai multor ani a îndeplinit funcţia de Academie de ştiinţe panucraineană.
Anul 1953. A fost executat Lavrenti Beria, fost sef al Ministerului de Interne aş URSS. Lavrenti Beria (1899-1953) a fost un personaj foarte influent în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și în primii ani postbelici, până în primele luni de după moartea lui Stalin (perioadă scurtă în care, ca primul vice-premier, a fost inițiatorul unei mici liberalizări. În iunie 1953 a fost arestat și acuzat de mai multe crime. Pe 23 decembrie 1953 a fost judecat, condamnat la moarte și executat prin împușcare. Beria a rămas cunoscut în principal ca executor al epurărilor staliniste din deceniul al patrulea al secolului trecut, deși el a fost implicat doar în fazele finale ale procesului de epurare. A fost implicat și în masacrul de la Katyn, în timpul căruia au fost asasinați aproximativ 22.000 de ofițeri polonezi.
Anul 1989. Prima zi fără comunism a românilor, după mai bine de 40 de ani. În timpul nopţii au fost atacate Televiziunea, clădirea Comitetului Central al PCR, Biblioteca Centrală Universitară, care a fost grav afectata de incendii, Ministerul Apărării Naţionale. Zeci de români şi-au pierdut viaţa în Bucureşti, la Aeroportul Otopeni, precum şi în restul ţării. Peste 1.000 de persoane s-au jertfit pentru libertatea ţării, România fiind singura ţară din fostul bloc sovietic în care schimbarea regimului s-a făcut cu vărsare de sânge.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com