Oamenii noștri se străduiesc nu atât să respecte litera legii, ci cum s-o ocolească. Iar legea, cum este ea, îi obligă, mai ales pe patroni, să-și facă datoria sfântă față de Fondul de pensii. În pofida epitetelor pompoase pentru cotizațiile obligatorii la Fondul de pensii („bătrânețe înstărită”, „viitor sigur”), pe care urmează să le achite fiecare patron, se admit, totuși, restanțe. Datoriile la Fondul de pensii pun în pericol apărarea drepturilor constituționale și garanțiilor cetățenilor la asigurarea cu pensii.
Socoteala patronilor nu întotdeauna coincide cu cea a angajaților: primii tind să economisească pe cotizațiile în Fondul de pensii, adică le reduc pe acestea la minimum, iar totodată și salariile oficiale ale angajaților. Ultimii acceptă această „contabilitate neagră” și sunt de acord să coboare la nivelul salariului minim, știind că patronii oricum le vor compensa răbdarea și tăcerea cu plata suplimentară în plic.
Lucrătorii Direcției principale a Fondului de pensii în regiunea Cernăuți se luptă permanent cu debitorii, însă eforturile lor nu întotdeauna se încununează de succes. Cele mai mari datorii față de Fondul de pensii le au fabricile de spirt din Carapciu și Vașcăuți, precum și filiala acesteia din Noua Suliță, Fabrica de conserve din Storojineț, mai multe întreprinderi cu profil agricol și chiar Editura „Zoloti lytavry”.
Direcția principală a Fondului de pensii în regiunea Cernăuți s-a adresat pentru a câta oară către întreprinderile-debitoare să-și facă datoria și să nu-i lase pe lucrătorii lor fără garanții la o pensie bună în viitor.
P.S. În economie puterea de convingere o au anumite mecanisme, nu atât cele de impunere, cât cele de stimulare. Trebuie create astfel de condiții ca patronii să fie cointeresați să plătească în Fondul de pensii, să se dezică de metoda rușinoasă a „salariilor în plic”. Toate acestea pot fi posibile doar atunci, când în economie va funcționa un sistem fiscal chibzuit și eficient. Dar până ce legislatorii tot modifică și modifică acest sistem, transformat de „capitalismul sălbatic” într-un monstru.
Dacă patronii mai au teren pentru „manevre”, gândindu-se la ziua lor de azi, angajații sunt lipsiți de astfel de posibilități. Ei sunt nevoiți să accepte „jocul” patronilor, căci nu vor să piardă locul de muncă. Or, în prezent un loc de muncă valorează foarte mult, când la el pretind zeci și zeci de persoane. Deci, o fac în detrimentul viitoarei pensii, în detrimentul zilei lor de mâine.