La 14 mai 1536, umanistul, istoriograful și omul politic de origine română, Nicolaus Olahus, editează lucrarea istorică „Hungaria” – prima abordare în scris de către un român, a unităţii de neam şi a originii latine comune a muntenilor, ardelenilor şi moldovenilor. Nicolaus Olahus (1493, Sibiu – 1568, Pojon) a fost un cleric catolic, umanist, istoriograf și om politic de origine română, care a activat în Regatul Ungariei ca arhiepiscop de Strigonium și primat al Bisericii Catolice din Ungaria, regent al Ungariei și apoi guvernator al țării. Nicolaus Olahus s-a născut la Sibiu în familia lui Stoian şi Barbara. Tatăl său, Stoian (în unele surse apare cu numele de Stefanus) Olahus, era de origine română, pribeag din Muntenia, „os de domn” din familia domnitoare a Ţării Româneşti. El a fost ofiţer în oastea lui Matei Corvin şi judecător regal la Orăștie. Mama lui Stoian, adică bunica lui Nicolaus Olahus, era sora lui Iancu de Hunedoara. Bunicul patern al lui Nicolaus Olahus a fost boierul muntean Mânzilă (Manzilla). Prin bunica sa, Nicolaus era nepot de văr al lui Matei Corvin, regele Ungariei. Mama lui Nicolaus, Barbara, era de origine presupus maghiară. Numele de familie al Barbarei era Hussar (Hunzar). Se presupune că Nicolaus Olahus a învăţat limba tatălui său, româna, în timp ce copilărea la Sibiu, şi rudimente de limba latină. A fost trimis de timpuriu la Şcoala Capitulară din Oradea. Aici a învăţat limba latină, poezia, muzica, astronomia şi religia. La vârsta de 17 ani a intrat paj la curtea regelui Ludovic al II-lea al Ungariei (1506-1526). A învăţat astfel manierele vremii, iar după doi ani ajunge secretarul episcopului din Pécs.
După doi ani în slujba episcopului din Pécs este sfinţit şi ajunge canonic de Pécs, iar după încă patru ani ajunge canonic de Strigoniu, apoi protopop de Komarom. În tot acest timp a continuat să frecventeze Curtea Regală maghiară, iar datorită educaţiei fine şi calităţilor sale excepţionale, este luat ca secretar de către perechea regală, Ludovic al II-lea al Ungariei şi Maria de Habsburg, în luna martie 1526. În anul 1531, Carol Quintul oferă surorii sale, Maria de Habsburg, funcţia de vice-regină a Ţărilor de Jos. Aceasta va pleca spre noua sa posesiune, însoţită de Nicolaus Olahus. Stabilit la Bruxelles, Nicolaus Olahus își dă seama de gradul ridicat de cultură a societăţii din vestul Europei şi va începe să-şi completeze cunoştinţele. Tot din această perioadă datează primele contacte ale sale cu marele umanist Erasmus din Rotterdam. Cei doi umanişti nu s-au întâlnit niciodată în timpul vieţii, ei au ţinut legătura doar prin scrisori. Prietenia dintre ei a fost atât de mare, încât până la sfârşitul vieţii sale, Erasmus, de fiecare dată când mânca, punea pe masa sa un tacâm şi o farfurie în plus, pentru Nicolaus Olahus. În aceşti ani Olahus a scris poezii în limba greacă, care s-au păstrat până în zilele noastre şi a făcut traduceri din limba elenă în cea latină.
În anul 1542 Nicolaus Olahus părăseşte definitiv Ţările de Jos şi serviciul reginei Maria de Habsburg şi intră în serviciul lui Ferdinand I, la Curtea acestuia, ca secretar şi consilier însărcinat cu gestiunea treburilor cancelariatului aulic. În anul 1548 e înnobilat, primind titlul de baron. În 1553 este numit episcop de Strigoniu şi Primat al Ungariei. Din această funcţie va încerca eliminarea abuzurilor şi înăbuşirea Reformei, pentru a întări catolicismul care începuse să fie puternic subminat de către aceasta. Nicolaus Olahus a avut un mare rol în reformarea şi ridicarea la un nivel superior al învăţământului din Ungaria. În 1554 a reorganizat şcoala pentru studii catolice de la Tyrnavia. A avut grijă să înfiinţeze şi o tipografie, în care se tipăreau cărţile necesare studiului. În această şcoală, pe lângă studii bisericeşti, învăţăceii studiau şi opere laice, ale clasicilor latini.
La 14 mai 1600, în timpul campaniei sale în Moldova, Mihai Viteazul a plecat de la Suceava spre Iași, capitala țării, unde a luat măsuri pentru instaurarea propriei administrații. Între altele, el a dorit să pună domn pe Ștefan, un fiu al lui Petre Șchiopul, dar boierii moldoveni l-au cerut, în scaunul de la Iași, pe fiul său, Nicolae Pătrașcu. În cele din urmă a numit la conducerea Moldovei un grup de patru boieri din Țara Românească, dar cancelaria sa a emis documente prin care el se intitula „domn al Țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei” (prima dată, la 6 iulie 1600). De asemenea, s-a confecționat o stemă comună a celor trei state – Țara Românească, Transilvania și Moldova. Pentru prima dată, cele trei Țări Române se aflau sub aceeași cârmuire, ceea ce era un eveniment remarcabil, chiar dacă semnificațiile lui n-au fost înțelese de contemporani.
La 14 mai 1812 s-a născut scriitorul şi omul politic Costache Negri, fruntaş al mişcării unioniste din Moldova. În 1834 a fost trimis pentru studii în Franţa şi Italia. S-a întors în Moldova la sfârșitul anului 1841. Izbucnirea revoluţiei de la 1848 l-a găsit pe Negri la Paris, unde s-a înscris ca voluntar în gărzile revoluționare și a prezentat guvernului francez noul tricolor românesc. În martie 1848 i s-a interzis să se întoarcă în Moldova, dar împreună cu un grup de exilați moldoveni a reușit să ajungă la Brașov. Acolo a luat parte la întocmirea declarației de principii din mai 1848 și a proclamației de demitere a domnitorului moldovean Mihail Sturza. În 1855 a fost trimis ca delegat al domnitorului Grigore Alexandru Ghica la Constantinopol și la Viena pentru a susține Unirea Principatelor Române. În 1856 Costache Negri a făcut parte din Comitetul Unirii, la Iași, iar în 1857 a fost ales deputat și vicepreședinte al Adunării Ad Hoc, convocate prin hotărârea Congresului de Pace de la Paris din 1856. Negri a fost de mai multe ori îndemnat să candideze la tron, dar a refuzat de fiecare dată, cu o integritate morală ce nu pare a mai fi fost întâlnită în politica românească.
În 1859 Costache Negri a fost trimis la Constantinopol, ca reprezentant al țărilor unite pentru a obține recunoașterea stării de lucruri creată prin votul de la 24 ianuarie și, deci, a dobândi unirea definitivă. Prieten bun cu Alexandru Ioan Cuza, a sprijinit toate acțiunile și reformele domnitorului Unirii. Prin misiunile pe care le-a avut peste hotare, Costache Negri poate fi considerat primul diplomat al Principatelor Române. Complotul care a dus la detronarea lui Cuza l-a determinat, ca și pe Vasile Alecsandri, să renunțe la viața politică. S-a retras la Târgu Ocna și și-a dedicat ultimii ani ai vieții pasiunilor sale de-o viață: numismatica și colecționarea de tablouri. Costache Negri a decedat la 28 septembrie 1876.
La 14 mai 1868, în Chișinău, Basarabia, s-a născut Vladimir Hertza, jurist și om politic, precum și primul primar al orașului Chișinău după Marea Unire din 1918. Și-a făcut studiile la Gimnaziul nr. 1, cea mai prestigioasă instituție de învățământ din Basarabia. Se pare că apoi a absolvit un liceu juridic din Iaroslav. După ce s-a căsătorit, fără învoirea tatălui său, tânărul a dus în Italia o viață de cântăreț ambulant. Apoi, risipind toată averea părintească s-a statornicit în România. În 1917 a fost instituit în funcția de vicepreședinte al Partidului Național Moldovenesc și al Societății Culturale Moldovenești, jucând un rol însemnat în actul Unirii. A fost președintele Zemstvei județului Orhei, primul președinte al Comisiei Școlare Moldovenești. Între anii 1918–1919 a fost primar al orașului Chișinău. A fost delegat și la conferințele de pace, tratând chestiunea Basarabiei. A decedat la 3 august 1924, la Chișinău.
La 14 mai 1915, în Hâncești, Basarabia, s-a născut Nicolae Corlăteanu, lingvist moldovean, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie și Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți (1939). A fost șef al Catedrei de limbă și literatură națională a Universității de Stat din Chișinău, șef de sector, director-adjunct și director al Institutului de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei, profesor la Universitatea de Stat din Chișinău. A fost doctor habilitat, profesor universitar, Om emerit în Știință, laureat al Premiului Național pentru Știință, Cavaler al Ordinului Republicii, susținător fervent al limbii române pentru limba vorbită și scrisă la est de Prut. Opere: Studiu asupra sistemei lexicale moldovenești din anii 1870-1970, Cuvântul în vâltoarea vieții, Scriitorul în fața limbii literare, Răspântii, Neologismul în opera eminesciană. A decedat la 21 octombrie 2005, la Chișinău.
Evenimente istorice din ziua de 14 mai:
1265: S-a născut în Florența, Durante degli Alighieri (Dante Alighieri), poet și filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. El este autorul „Divinei Comedii”, capodoperă a literaturii universale.
1837: Apare, la Iași, Alăuta Românească, prima publicație curat literară din Moldova, supliment al gazetei Albina românească, revistă literară, dar cu accente politice.
1879: Se naște în Germania fizicianul Albert Einstein, autorul teoriei relativității, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, unul dintre cei mai mari și mai influenți oameni de știință ai tuturor timpurilor.
1883: Moare Karl Marx, filosof și economist german, autorul faimoasei lucrări „Capitalul”, care i-a fascinat pe unii, i-a nedumerit pe alții și, după o experimentare de câteva decenii, n-a reușit să convingă cu privire valabilitatea îndrăznețelor teze ce și le-a propus.
1900: La Paris, se deschid Jocurile Olimpice de vară (ediția a II-a), unde, pentru prima dată, au participat și femei (prima campioană: Charlotte Cooper).
1948: Eliminarea „dușmanilor poporului”. În noaptea de 14/15 mai a început o amplă operațiune de arestare a „dușmanilor poporului”, desfășurată de autoritățile represive comuniste, în cooperare cu serviciile secrete ale ocupantului sovietic, care viza Mișcarea Legionară, studențimea, organizațiile subversive (regimului comunist), dar și Biserica, cultele religioase și partidele politice.
1948: Evreii din Palestina și-au declarat independența formând statul Israel.
1955: A fost semnat Pactul de la Varșovia, un tratat de prietenie, cooperare și asistență reciprocă între statele din blocul comunist.
1981: Primul zbor al unui român în spațiul cosmic, Dumitru Prunariu, cu nava Soiuz–40. Zborul a durat 7 zile, 20 de ore și 42 de minute și 52 de secunde, după un parcurs circumterestru de 5.260.000 de kilometri, activitatea spațială desfășurându–se la bordul stației orbitale Saliut 6 (14–22 mai). Dumitru Prunariu este primul și singurul român care a ajuns în spațiul cosmic.
1986: Secretarul general al PCUS, Mihail Gorbaciov, a negat într-o intervenție televizată gravitatea accidentului de la Cernobyl.
1988: A început retragerea trupelor sovietice din Afganistan.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com