,,Traumele trecutului ne macină și acum existența”
În partea a patra a Cărții Durerii sunt incluse numele a 346 de martiri. În numărul lor au intrat 343 de români și trei ucraineni. Sub securea dezmățului bolșevic au căzut 188 de bărbați și 158 de femei. În numărul martirilor se găsesc 200 de țărani, 13 muncitori, doi funcționari, un profesor școlar. 124 de oameni aveau studii primare, 29 – studii medii incomplete, 4 – studii medii, 32 de persecutați nu știau carte. În rândul osândiților au intrat 116 copii până la vârsta de 16 ani și 33 de bătrâni. Lista celor arestați de către dictatura stalinistă este compusă din 93 de persoane care au ,,trădat patria sovietică”. 24 de oameni au fost condamnați la moarte, iar 69 de osândiți vor primi câte 10 ani de pușcărie, fiind întemnițați în lagărele comuniste de muncă corecțională, unde au rămas să-și doarmă somnul veșnic 29 de vinovați fără vină.
Dintre acești 346 de martiri, aflați în partea a patra a Cărții Durerii, 306 oameni s-au născut în fostul județ Cernăuți al României. Astfel, 252 au văzut lumina zilei în localitatea Mahala, 32 – în Ostrița Herței, 9 – în Voloca pe Derelui, 8 – în Ceahor, 5 – în Plaiul Cosminului (Molodia). Din orașul Cernăuți se găsesc biografiile a 39 de persecutați. În paginile cărții este inclus Grigore Bezergheanu, care a venit pe lume în municipiul Drobeta – Turnu Severin din sudul României. În perioada interbelică se stabilește cu traiul în Ținutul codrilor de fagi. Înspăimântat de teroarea roșie, instaurată pe meleagurile ștefane, pornește împreună cu bucovinenii și cu dorul de libertate în suflet, spre Lunca. Arestat de călăii staliniști în ziua de 28 ianuarie 1941, în timpul sângerosului măcel, va fi întemnițat în lagărul bolșevic de muncă corecțională din regiunea Sverdlovsk, Federația Rusă, unde a murit în chinuri cristice pe data de 16 ianuarie 1942.
253 de oameni au fost incluși de către Comisiile Speciale și ,,troicele operative” ale tiraniei staliniste în categoria ,,rudelor trădătorilor patriei” și deportați în Siberii fără de sfârșit, unde au închis ochii pentru totdeauna 23 de martiri.
Astfel, dintre acești 346 de osândiți, trecuți în partea a patra a Cărții Durerii, conform datelor care au intrat în posesia Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți, în lagărele staliniste și în locurile de exilare din fosta Uniune Sovietică au murit 52 de martiri. Până astăzi plâng în neagra străinătate mormintele lor orfane. Lucrarea este consacrată Zilei Naționale a României și memoriei victimelor masacrelor sângeroase de la Lunca, din iarna lui 1941. În 2026, se împlinesc 85 de ani de lacrimi și durere. Martirii așteaptă ca mândra lor Țară să știe de ei.
Partea a patra a Cărții Durerii a fost lansată pe data de 29 noiembrie 2015, în orașul Darabani din România. În materialul ,,Bucuria Unirii la Darabani, cu slove de lacrimi și folclor”, semnat de Sergiu Hrimiuc, publicat în ziarul ,,Plai Dărăbănean” din 30 noiembrie 2015, se menționează: ,,Duminică, la Darabani, a avut loc un Simpozion internațional dedicat aniversării a 97 de ani de la Unirea din 1918. Au participat delegații de artiști, primari, profesori, bucovineni adevărați din Ucraina; primari, oameni de afaceri, profesori și politicieni din România. Evenimentul a fost organizat de profesorul Constantin Moroșanu, Președinte al Asociației Prietenii Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herța… Din Ucraina, scriitorul Petre Grior a prezentat și lansat o carte document dedicată masacrului de la Fântâna Albă (de la Lunca – n. n.), printre coautori regăsindu-se și profesorul dărăbănean Constantin Moroșanu”.
Despre lucrarea respectivă se va spune în ziua de 7 februarie 2016, la manifestarea de sfințire a monumentului victimelor masacrelor sângeroase de la Lunca, din iarna anului 1941, înălțat pe malul Prutului, în Valea Plângerii, de către locuitorii comunei Mahala, fostul raion Noua Suliță. Ea va constitui și subiectul discuției în cadrul emisiunii televizate ,,Studioul de seară” din 1 februarie, organizate de Filiala din Cernăuți a Companiei Naționale din Ucraina pentru teleradiodifuziune.
În materialul ,,75 de ani de la odiosul Masacru de la Lunca”, semnat de Geo Dărăbăneanu, inserat în paginile ziarului ,,Plai Dărăbănean”, nr. 55, din februarie 2016, se relatează: ,,Duminică, 6 martie 2016, în organizarea Asociației ,,Prietenii Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herța”, având drept parteneri Consiliul Județean Botoșani, Primăria și Consiliul Local Suharău, cabinetul senatorului Corneliu Popescu și cabinetul deputatului Costel Șoptică, va avea loc Simpozionul internațional intitulat ,,75 de ani de la marea tragedie de la Lunca”.
La eveniment participă români din comuna Lunca, Ucraina, din Mahala – în frunte cu primarii: Dumitru Lupu și Elena Nandriș, președintele administrației raionale de stat Herța, Viorel Iastrimschi, primarii de la Târnauca, Ostrița, Priputia, Tărăsăuți, Costiceni, Voloca etc., Ucraina, Petru Grior-istoric și numeroase personalități ale vieții culturale din regiunea Cernăuți. Și moldovenii vor fi solidari cu frații lor din regiunea Cernăuți, fiind așteptați la eveniment primarii de la Criva, Lipcani, Pererita, Larga, Grimancăuți și Cotiujeni. Din România sunt invitați parlamentarii de Botoșani, primarii de la Cristinești, Hudești, Darabani, Havârna, Mileanca, Viișoara, Păltiniș, Cotușca, George Enescu, Răd. Prut, Știubeni, Vorniceni, Cordăreni, Ibănești, oficialitățile Consiliului Județean Botoșani, profesori, istorici și oameni de cultură.
Acțiunea va demara cu o slujbă de pomenire la Biserica din Oroftiana, oficiată de preotul paroh Vreme și de cei din comuna Lunca – Ucraina, apoi cu o pomenire la monumentul de la marginea satului, în memoria celor 570 de tineri din satele românești ale Ucrainei care acum 75 de ani au căzut secerați de gloanțele grănicerilor sovietici, pe malul Prutului, în apropierea satului Frunza, dispărut și el de pe harta lumii datorită terorii comuniste. În cuvântul lor istoricul Petru Grior de la Cernăuți, prof. dr. Adăscăliței de la Dorohoi, primarul Dumitru Lupu de la Lunca, Elena Nandriș, edilul satului martir, vor evoca tragedia, scoțând în evidență urmările instaurării puterii sovietice din regiunea Cernăuți. Participanții la eveniment, oameni simpli din satele Lunca, Târnauca și Oroftiana, vor avea posibilitatea să-și depene amintirile despre satul Frunza, dispărut de pe hartă, despre rudele care s-au jertfit pentru limbă și credință în perioada prigoanei comuniste”.
În acea zi frumoasă de început de primăvară, lângă monumentul înălțat la marginea satului Oroftiana de către Asociația ,,Ținutul Herța” în memoria martirilor căzuți la Lunca, în timpul masacrelor sângeroase din iarna anului 1941, au fost lansate volumele I și IV ale Cărții Durerii, aduse pentru sfântul lăcaș din amintita localitate. În primul volum al lucrării menționate este inclusă biografia românului Capră Gheorghe al lui Grigore, născut în 1890, în Oroftiana, comuna Lunca, fostul județ Dorohoi al României, care în perioada interbelică se stabilește cu traiul în satul Pilipăuți, încadrat la finele lunii iunie 1940 în componența imperiului sovietic și aflat astăzi în regiunea Cernăuți a Ucrainei. Pe data de 13 iunie 1941, Consfătuirea Specială de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS adoptă hotărârea privind deportarea țăranului, fiind acuzat de faptul că ,,era rudă cu un trădător al patriei socialiste”.
În partea a patra a Cărții Durerii (p. 6, 9, 13) este inclusă lista martirilor, secerați de gloanțele grănicerilor sovietici în timpul masacrelor sângeroase de la Lunca, din iarna anului 1941, numele cărora au fost descoperite în documentele Arhivei de Stat a regiunii Cernăuți. Tot în acest volum (p. 7, 11, 14) există lista martirilor, arestați de grănicerii sovietici din Detașamentul nr. 97 al Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne al URSS în timpul masacrelor sângeroase de la Lunca, din iarna anului 1941 și condamnați la moarte ,,pentru trădarea patriei”. Tribunalul Militar al Armatei a 12-a a Districtului Militar Special Kiev a condamnat la moarte 15 martiri din localitatea Mahala, fostul raion Noua Suliță, 4 martiri din localitatea Ostrița Herței, 4 martiri din orașul Cernăuți și un martir din localitatea Ceahor, fostul raion Hliboca. În numărul martirilor condamnați la moarte au intrat 22 de români și 2 ucraineni. Ei au trecut în nemurire la finele lunii iunie 1941, fiind executați în cele două închisori staliniste din centrul regional și își dorm somnul de veci în gropile comune din Cimitirul Vechi al orașului Cernăuți, în care, împreună, și-au găsit odihna veșnică martirii de diferite naționalități, fiindcă ,,în ansamblu, în URSS nu etnonațiunile erau supuse exterminării sau reeducării, ci anumite clase sociale considerate a fi purtătoare a valorilor societății burgheze”.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com