,,Noi vom dărâma lumea veche, vom construi o lume nouă”
În continuare, în articolul amintit, Alexandrina Cernov menționează: ,,Petru Grior ne oferă și alte date interesante, necunoscute până acum, despre vizita lui Nichita Sergheevici Hrușciov, pe atunci prim-secretar al Comitetului Central (bolșevic) al Ucrainei, la Cernăuți și consecințele ei mai ales, persecuțiile împotriva slujitorilor altarului (p. 26-28). Schimbări esențiale au avut loc și în domeniul culturii. Nichita Hrușciov, vizitând orașul Cernăuți (4 iulie 1940), ,,a măsurat cu pasul fosta stradă Domnească, fiind însoțit de noua conducere a ținutului ,,eliberat”, precum și de unii reprezentanți ai foștilor ilegaliști. Conducătorul Ucrainei Sovietice, rămânând surprins de frumusețea acestei străzi, i-a rugat pe ilegaliști să-i dea informații suplimentare referitor la strada în cauză. Acei, care trăiau în inimi cu ,,venin și mărăcine”, i-au spus ,,scumpului coducător” că în perioada interbelică, strada Iancu Flondor a devenit centrul vieții culturale și comerciale al istoricului oraș de pe malul bătrânului Prut și în aceste edificii, împodobite cu diferite sculpturi ale personajelor din mitologia antică locuiau boierii români. Strada era spălată cu apă și săpun de două ori pe zi și țăranii, dacă doreau să calce pe caldarâmul ei, trebuiau să-și schimbe încălțămintea plină de noroi. Groaznicul secretar a început să tune și să arunce fulgere prin nări, ordonându-le ,,eliberatorilor” ,,să distrugă cartierele vechi ale orașului, fiindcă ele erau o mărturie a trecutului burghezo-moșieresc” (p. 52). Ulterior strada Iancu Flondor a fost numită cu numele scriitoarei ucrainene Olga Kobâleanska, monumentul căreia a fost ridicat în fața teatrului din Cernăuți. Teatrul devine ucrainean. Piața Vasile Alecsandri devine Piața Teatrală.
Au loc schimbări esențiale în domeniul culturii: ,,La Cernăuți, scrie autorul, este transferat Teatrul Dramatic din Harkov, condus de regizorul Vasylko. În centrul regional iau ființă Filarmonica Regională de Stat și Casa de creație regională. În satele și orașele ținutului au fost deschise biblioteci și cluburi, pe lângă care funcționau cercuri dramatice și culturale, în cadrul cărora erau citite lecții pe teme ateiste, se demonstrau filme. Toate așezămintele de cultură își desfășurau activitatea sub controlul nemijlocit al organelor de partid…” (p. 28).
Chiar din primele zile ale instaurării puterii sovietice au fost interzise toate societățile culturale românești, considerate de puterea sovietică ,,organizații naționaliste”: ,,din 15 august 1940, a pornit naționalizarea, jefuirea și nimicirea bunurilor acestor adevărate centre de cultură și de studiere a istoriei ținutului și neamului” (p. 34), edificiile lor fiind confiscate: Palatul Național al Românilor, clădire cu două etaje, cumpărată de Societatea pentru Literatura și Cultura Română în Bucovina. În baza documentelor aflate în arhiva cernăuțeană, Petru Grior aduce date și despre alte instituții de cultură ce aparțineau acestei Societăți. Este important să le știm astăzi, când istoricii ucraineni declară că românii nu au avut nici o contribuție la dezvoltarea culturii din ținut. Să reproducem integral acest fragment: ,,În Palatul Național și-au găsit adăpost numeroase societăți românești, printre care ,,Armonia”, ,,Junimea”, ,,Dacia”, ,,Arboroasa”, ,,Societatea Scriitorilor Bucovineni”. Tot în acest Palat a funcționat Tipografia ,,Mitropolitul Silvestru”, înzestrată cu aparataj modern pentru acele timpuri, capabil să culeagă texte în mai multe limbi. (…)
În fosta Piață Vasile Alecsandri (astăzi Piața Teatrului) Societății i-a aparținut o parcelă de pământ cu o suprafață de 5.750 metri pătrați unde s-a ridicat monumentala clădire a Palatului Cultural al Românilor, proiectată pe un spațiu 4.640 metri pătrați. Edificiul cuprindea paisprezece camere pentru birouri, o sală de conferințe, o sală de lectură, o sală pentru depozitul de cărți al bibliotecii, o sală festivă. Mobila încăperilor s-a ridicat la costul de un milion de lei. Concomitent, Palatul Cultural al Românilor conținea un hotel cu 120 de camere, o terasă extinsă în lungul întregii clădiri cu încăperi destinate pentru bucătărie. În acest Palat se afla sediul ,,Băncii de Nord”, care aducea Societății un venit anual de 360 de mii de lei”. Astăzi în această clădire funcționează Casa Ofițerilor.
Alte proprietăți ce au aparținut Societății: Internatul pentru elevi (fosta stradă Mărășești, nr. 24, astăzi str. Șevcenko), Internatul pentru meseriași (str. Banatului nr. 1, astăzi str. Tobylevyci). Societatea avea filiale și în alte localități din Bucovina enimerate în carte la paginile 35-36.
Societatea a avut în județul Cernăuți și importante filiale cărora le-au aparținut Case Naționale, terenuri, muzee, ateliere… Doar în satul Mahala au fost: ,,o uzină electrică, un atelier de tâmplărie, un atelier de fierărie, un atelier de țesut covoare persane, o fabrică de cărămidă”. Toate acestea au fost distruse.
Merită să reproducem și alte informații despre aceste filiale păstrătoare de cultură și tradiții. Sunt informații ce se referă la istoria culturii noastre care trebuie cunoscute, sunt modele demne de urmat, mai ales în zilele noastre când este atacată crunt limba română, iar prin ea și identitatea noastră”.
Cuvinte spuse din inimă, cu dragoste de Neam și Țară. Așa a fost în toate timpurile Doamna Cernov. Sinceră și veșnic susținătoarea celor care muncesc pentru viitorul urmașilor.
Petru GRIOR,
directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com