Chiar și în cazul unei suspendări a ostilităților, Ucraina se va afla încă zeci de ani sub amenințarea unei repetări a atacului Rusiei. În anumite condiții, Kremlinul poate amâna temporar încercările de a distruge statalitatea ucraineană, propunând, împreună cu Donald Trump, un „scenariu finlandez” dur, cu concesii teritoriale și renunțarea la NATO. În același timp, chiar și cu un astfel de compromis, amenințarea repetării războiului va atârna deasupra Kievului timp de decenii, așa cum s-a întâmplat la vremea respectivă în relațiile dintre Finlanda și Moscova.
Despre aceasta a vorbit jurnalistul Vitali Portnikov în cadrul unei emisiuni la Esprsso.
În 1940, URSS și Marea Britanie au convenit cu Finlanda retragerea trupelor acesteia pe frontieră după Războiul de Iarnă. La acel moment, Finlanda își recuperase pământurile și ocupase aproape întreaga Karelie sovietică, iar în schimb a primit dreptul la suveranitate internă în anumite condiții.
Potrivit acestuia, în timpul Primului Război de Iarnă, Uniunea Sovietică nu a avut suficiente resurse pentru a cuceri întreaga Finlandă fără pierderi critice. Stalin ar fi putut încerca să ajungă la Helsinki, dar a înțeles că prețul ar fi fost prea mare și ar fi lăsat URSS lipsită de apărare în fața altor amenințări.
Prin urmare, el a decis să se oprească la teritoriile deja ocupate — Karelia și regiunea Vîborg. Cu toate acestea, dictatorul nu a abandonat planurile de a supune complet Finlanda, acestea fiind, pur și simplu, întrerupte de începutul Celui de-al Doilea Război Mondial, a menționat Vitali Portnikov.
Portnikov subliniază că Finlanda a luptat de partea Germaniei hitleriste, iar armata sa, împreună cu unitățile germane, a participat la asediul Leningradului, ceea ce crea o amenințare semnificativă pentru țările Coaliției Antihitleriste. Din această cauză, Uniunea Sovietică și Marea Britanie au obligat Helsinki să semneze un acord privind retragerea trupelor finlandeze de pe frontul sovietic pe linia de frontieră stabilită în urma Primului Război de Iarnă.
„La acel moment, Finlanda nu doar că își recuperase acele teritorii care fuseseră pierdute, dar ocupase și o parte uriașă din Rusia Sovietică însăși — practic întreaga Karelie. Iar în schimb, primește dreptul la o dezvoltare suverană internă, în condițiile unor consultări de politică externă cu Uniunea Sovietică. Adică aceasta nu a fost doar decizia lui Stalin, a fost și decizia lui Churchill. A fost decizia lor comună, în esență, garanții comune. Și iată ce a primit Finlanda. Dar aceasta, știți, a fost o coincidență de circumstanțe istorice”, a comentat jurnalistul.
Portnikov consideră că, în anumite condiții, Putin poate amâna temporar încercările de a distruge statalitatea ucraineană, deși Kremlinul nu va renunța niciodată definitiv la acest obiectiv. Într-un astfel de caz, dictatorul rus, împreună cu Trump, ar putea prezenta Ucrainei un ultimatum similar condițiilor pe care Churchill și Stalin le-au impus în trecut Finlandei.
„Retragerea trupelor până la teritoriile care vor fi considerate confortabile pentru Rusia sovietică. De asemenea, neutralitatea politicii externe în raport cu Rusia, adică neaderarea la NATO și posibilitatea unei dezvoltări politice interne proprii, chiar și pe calea unor acorduri cu Europa”, notează Portnikov.
În același timp, el subliniază: trebuie să conștientizăm că, pe parcursul următoarelor decenii, deasupra Ucrainei va atârna în mod constant amenințarea unui nou război. Pentru comparație, există o dată concretă când Uniunea Sovietică a abandonat definitiv încercările de a anexa Finlanda, iar finlandezii au putut recunoaște cu ușurare că Moscova nu mai râvnește la ei — acest lucru s-a întâmplat abia pe 16 iulie 1956.
„În această zi, Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice a adoptat un decret conform căruia lichida Republica Sovietică Socialistă Karelo-Finlandeză și o transforma în Republica Autonomă Kareliană în cadrul Rusiei Sovietice. În acest statut, această republică, doar că deja în componența Rusiei actuale, există până în ziua de azi. Acesta este un caz fără precedent în istoria Uniunii Sovietice. Niciodată în istoria sa o republică unională sovietică nu a fost transformată în republică autonomă, putea fi doar invers”, a subliniat jurnalistul.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com