La 2 februarie 1600 Mihai Viteazul s-a adresat, din Alba Iulia, Papei Clement al VII-lea, cerându-i ajutor împotriva otomanilor. Figura lui Mihai Viteazul a ajuns în panteonul național românesc după ce a fost recuperată de istoriografia românească a secolului al XIX-lea, un rol important jucându-l opul „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul” al lui Nicolae Bălcescu. Astfel voievodul a ajuns un precursor important al unificării românilor, care avea să se realizeze în secolul al XX-lea.
La 2 februarie 1871, la Cernăuți, s-a născut Constantin Isopescu-Grecul, jurist, politician, jurnalist și industriaș, implicat activ în lupta pentru făurirea statului național unitar român. A urmat Universitatea din Cernăuți. În jurul anului 1892 a început să scrie în presa română din Bucovina articole în Încercări Literare și Gazeta Bucovinei. Și-a luat doctoratul în Drept în 1897 și a intrat în magistratură, grefier în Gura Humorului, apoi procuror în Cernăuți. Din 1905 a fost asistent universitar de Drept penal, ajungând profesor universitar la Universitatea din Cernăuți în 1909. A fost unul dintre membrii fondatori ai Partidului Național Român din Bucovina, organizat în jurul lui Iancu Flondor și a Societății Concordia. Textele sale jurnalistice au apărut în aproape fiecare ziar și revistă din Cernăuți, dar și în publicații românești din alte părți ale Austro-Ungariei: Tribuna, Vatra și din Regatul României: Convorbiri Literare, Neamul Românesc. Din 1907, a reprezentat neîntrerupt regiunea Bucovina și circumscripția românească Storojineț–Boian–Cernăuți în Camera Deputaților din Austria, participând la evenimentele politice ale primului război mondial. Cunoscut în general drept un legiuitor reformator și un politician moderat, a căutat să obțină un statut special pentru români în cadrul unei Austrii reformate. Loialitatea sa a fost răsplătită de autoritățile austriece și criticată de Partidul Național Român, dar s-a distanțat de linia pro-austriacă propovăduită de Aurel Onciul. În 1908 a înființat, împreună cu Nicu Flondor și Teofil Simionovici, Partidul Independent, care susținea un program moderat; ulterior, Isopescu-Grecul s-a raliat lui Iancu Flondor, îmbrățișând viziunea conservatoare în privința cauzei naționale. A denunțat persecutarea românilor din Transilvania. Între 1930–1933, a deținut poziția de rector al Universității din Cernăuți, instituție pe care a reprezentat-o și în Senatul României. A decedat la 29 martie 1938, la Cernăuți.
La 2 februarie 1948 a decedat Smaranda Brăescu, aviatoare şi paraşutistă română cu renume mondial. Supranumită „Regina înălțimilor”, Smaranda Brăescu (1897-1948) mai are în palmaresul aeronautic: recordul mondial absolut de altitudine, la saltul cu parașuta, realizat în 1932 în SUA, o serie de raiduri aeriene europene, participarea la numeroase mitinguri aeronautice interne și internaționale și nu în ultimul rând participarea ca voluntar în cel de-al Doilea Război Mondial, atât pe frontul de est, cât și pe frontul de vest. În timpul războiului a activat ca voluntar în „Escadrila Albă” de aviație sanitară, pe frontul de est, iar pe frontul de vest în Escadrila nr. 13 de recunoaștere, observație și legătură și apoi în Escadrila nr. 113 până la sfârșitul războiului. Pentru activitatea pe front este decorată cu Crucea „Regina Maria”, clasa a III-a. După război, indignată de ceea ce se petrecea în România, protestează împotriva falsificării alegerilor din noiembrie 1946, semnând, alături de alte personalități, un memoriu care a fost trimis Comisiei Aliate de Control. Din păcate, acest document ajunge în posesia delegației sovietice, Smaranda și ceilalți semnatari fiind supuși represiunilor comuniste. Smaranda a fost condamnată, în lipsă, la 2 ani de închisoare și este nevoită să se ascundă, să-și schimbe numele, să pribegească, pentru a nu fi trimisă la închisoare. S-a ascuns un timp în via fratelui său geamăn, în casa preotului greco-catolic Anton Pet din Răchiteni, județul Iași, și la Butea. Fiind grav bolnavă a fost operată, sub numele de Maria Matei, iar la sfârșitul anului 1947 se afla la ferma Congregației Maicii Domnului din Cluj, purtând numele de Maria Popescu. A murit în Clinica Universitară la 2 februarie 1948, fiind înmormântată sub un nume fals la Cimitirul din Cluj.
La 2 februarie 1933, la București s-a născut Doru Năstase, regizor de film. A absolvit Facultatea de Drept din București (promoția 1958) și a urmat studii postuniversitare de Regie la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (1973). A avut o îndelungată activitate la Studioul cinematografic București ca director de producție, asistent de regie, regizor secund. A regizat, ca secund, filmele Mihai Viteazul și Ciprian Porumbescu și ca regizor: Pe aici nu se trece, Războiul independenței, Vlad Țepeș, Drumul oaselor, Trandafirul galben, Misterele Bucureștilor și a jucat în Mihail, câine de circ. A murit cu o zi înainte de manifestarea de 1 Mai din 1983, al cărei organizator era. În acea noapte a primit un telefon de la partid să modifice toată derularea manifestării; el s-a panicat din cauza lipsei de timp și a făcut infarct.
La 2 februarie 1937, la Nicoreni, Drochia, Moldova s-a născut Mihail Ion Cibotaru, scriitor moldovean. După absolvirea Institutului pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău în 1958, a fost colaborator literar la gazetele „Tânărul leninist”, „Scânteia leninistă”, „Tinerimea Moldovei”. A fost secretar responsabil al revistei „Moldova”, consultant la Uniunea Scriitorilor din RSSM. Mihail Ion Cibotaru a început să publice din 1954. Editorial, a debutat cu placheta de versuri pentru copii „La bunici” (1972), urmată de volumele de poezii pentru maturi „Linia”, „Întoarcerea către leagăn”, „Punct de sprijin” și „Te ține minte”. Alături de alți poeți, Mihail Ion Cibotaru a schimbat fața poeziei din anii ’70. Când i-a fost dată la topit cartea „Temerea de obișnuință”, s-a refugiat în traduceri, realizând o versiune a romanului „Evgheni Oneghin” de A. Pușkin de o înaltă valoare. A mai publicat versuri pentru copii: „Grădina”, „Întrebarea”, desfășurând și o intensă muncă de traducător din M. Lukonin, P. Antokolski, O. Suleimenov, A. Voznesenski, Saadi, Mahtumkuli etc. A scris peste 30 de volume și a tradus 30 de cărți. I-a fost conferit titlul de Scriitor Emerit din Republica Moldova (1996). Mihail Ion Cibotaru a decedat la 29 iunie 2016.
Evenimente istorice din ziua de 2 februarie:
1395: Prima mențiune documentară a Cetății Neamț. Cetatea Neamț, aflată pe Culmea Pleșului, deasupra Luncii Ozanei, a fost concepută ca parte a sistemului de fortificații construit în Moldova, în perioada apariției pericolului otoman. A fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de către Petru I, a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVIII-lea (1718) din ordinul domnitorului Mihai Racoviță.
1636: Prima carte în limba română, cu caractere latine, Summa Kredinczei. În 1636, cu sprijinul principelui Transilvaniei Acațiu Barcsay, a fost publicată postum prima traducere a catehismului lui Petrus Canisius în limba română, traducere realizată de George Buitul.
1812: S-a născut Evhen Hrebinka, scriitor, pedagog și editor ucrainean și rus. Romanța rusă pe versurile lui Hrebinka, „Ochi negri, ochi pătimași”, i-a adus poetului din regiunea Poltava faima mondială.
1845: S-a născut Ivan Pului, fizician și electrotehnician ucrainean, organizator al științei și activist social. Este autorul a aproximativ 50 de lucrări științifice în limbile ucraineană, germană și engleză, în special în domeniul radiațiilor catodice și al razelor X, pe care le-a descoperit cu trei ani înaintea germanului Röntgen.
1853: S-a inaugurat prima linie de telegraf electric din spațiul românesc. A intrat în funcțiune prima linie de telegraf electric, care stabilea legătura între Iași–Cernăuți–Viena. Doi ani mai târziu, în 1855, a fost instalată legătura telegrafică între Cernăuți și Lviv.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com