Rusia insistă pe predarea restului regiunii Donețk ca o condiție pentru încetarea războiului. NYT explică de ce acest teritoriu are o importanță strategică și simbolică pentru Kremlin. La sfârșitul acestei săptămâni, negociatorii ruși și ucraineni se vor întâlni din nou în Abu Dhabi pentru consultări de pace, prin medierea administrației Donald Trump. Totuși, unul dintre punctele cheie ale negocierilor rămâne nerezolvat: viitorul regiunii Donețk. Despre aceasta se relatează într-un material, publicat de The New York Times.
De câteva luni, oficialii ruși insistă: Moscova nu va înceta ostilitățile până când Ucraina nu va preda aproximativ 2.082 de mile pătrate din teritoriul regiunii Donețk, care se află în prezent sub controlul Kievului. Săptămâna trecută, Secretarul de Stat al SUA, Marco Rubio, vorbind în Senat, a declarat că problema regiunii Donețk a devenit „singurul punct nerezolvat” al negocierilor de pace. Kremlinul a infirmat ulterior parțial această declarație, menționând că rămân deschise și chestiunile privind garanțiile de securitate pentru Ucraina. Cu toate acestea, tocmai partea din Donețk controlată de Ucraina — un teritoriu mai mic decât statul Delaware — a ajuns în centrul negocierilor diplomatice. Acest lucru ridică o întrebare: de ce tocmai acest pământ are o asemenea importanță pentru Vladimir Putin?
Contextul istoric și ideologic
Regiunea Donețk joacă un rol esențial în narativul rus încă din 2014. Aici a început Moscova încercările de separare și ulterior de anexare a regiunii industriale majoritar vorbitoare de limbă rusă, care în propaganda de la Kremlin este prezentată ca fiind „istoric rusă”.
Rusia a stabilit deja controlul total asupra regiunii Luhansk. La sfârșitul anului 2022, Kremlinul a anunțat anexarea a patru regiuni ale Ucrainei: Lugansk, Donețk, Herson și Zaporijjia. În același timp, în timpul negocierilor de anul trecut, Moscova a renunțat practic la pretențiile asupra părților din Herson și Zaporijjia pe care nu le controlează.
Dacă Ucraina reușește să păstreze o parte semnificativă a regiunii Donețk, Putin s-ar putea confrunta cu critici din partea naționaliștilor pro-ruși din interiorul țării.
Simbolismul și mitul „Primăverii Ruse”
O semnificație simbolică aparte o are orașul Sloviansk — localitatea unde a început în 2014 revolta separatistă pro-rusă. Incapacitatea Rusiei de a-l cuceri timp de peste zece ani ar putea submina mitul „Primăverii Ruse”, utilizat intens în propagandă.
După cum notează Alexander Gabuev, directorul Centrului Carnegie Rusia-Eurasia, controlul asupra acestui teritoriu i-ar permite Kremlinului să creeze un narativ al victoriei: „Dacă la masa negocierilor se va obține ceea ce nu s-a putut câștiga prin forță, acest lucru va oferi răspunsul la întrebarea cine a câștigat războiul.”
În același timp, orice concesii teritoriale din partea Kievului ar putea provoca o discuție internă acerbă în Ucraina, unde se luptă și se moare pentru acest pământ de mai bine de 12 ani. Președintele Volodymyr Zelenski a declarat în repetate rânduri că este pregătit pentru compromisuri în vederea încetării războiului, însă nu va accepta pierderea integrității teritoriale a Ucrainei.
„Duhul Anchorage-ului” și negocierile sub egida SUA
După ce încercările lui Donald Trump de a impulsiona negocierile au ajuns într-un punct mort, administrația sa a propus ideea unui schimb teritorial, în special în ceea ce privește regiunea Donețk. Aceasta a dus la summitul din Alaska, după care oficialii ruși au început să vorbească despre necesitatea respectării așa-numitului „duh al Anchorage-ului”.
Conform experților, această formulă prevede încetarea războiului în schimbul predării către Rusia a restului regiunii Donețk și îndeplinirea unor cerințe suplimentare. Kievul nu a fost de acord, subliniind că Constituția Ucrainei interzice concesiile teritoriale fără un referendum național.
Ulterior, această idee a apărut într-un plan de 28 de puncte elaborat de negociatorii americani. Acesta prevedea retragerea trupelor ucrainene din partea controlată a Donețkului și crearea unei zone demilitarizate care ar fi fost recunoscută formal ca teritoriu rus, dar fără prezența trupelor ruse. Ucraina nu a acceptat această variantă.
Importanța militară și problema apei
Partea din regiunea Donețk controlată de Ucraina este unul dintre cele mai fortificate sectoare ale frontului — structurile defensive au fost construite aici încă din 2014. Pierderea lor, conform analiștilor, ar putea face Ucraina mai vulnerabilă la eventuale atacuri viitoare.
În plus, orașul ocupat Donețk suferă de câțiva ani de o lipsă acută de apă. Canalul cheie de aprovizionare — Siverski Doneț–Donbas — a fost distrus la începutul invaziei pe scară largă, iar sursele sale sunt situate pe teritoriul care rămâne sub controlul Ucrainei. În decembrie, Vladimir Putin a declarat direct că problema alimentării cu apă poate fi „rezolvată radical” doar după stabilirea controlului asupra acestui teritoriu.
Conform datelor proiectului DeepState, în ianuarie 2026, Federația Rusă a ocupat 245 kmp din teritoriul Ucrainei. Aceasta este o suprafață aproape de două ori mai mică decât în noiembrie și decembrie. Cea mai mare activitate a inamicului s-a menținut pe direcția Pokrovsk — unde au avut loc 33% din toate asalturile. Tocmai acolo inamicul își concentrează eforturile principale, comunică TSN.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com