Bucovineanul Stanislav KOSTIȘIN a apărat orașul Torețk timp de 271 de zile. Sub explozii constante, fără hrană și fără protecție… El, sergent în cadrul batalionului 97 al brigăzii 107 de Apărarea Teritorială, fusese deja declarat dispărut. Cu toate acestea, militarul a ieșit pe jos din Torețk, chiar și după ce orașul fusese ocupat.
Timp de peste o lună, acesta a mers spre pozițiile armatei ucrainene. A traversat fâșii forestiere minate alături de un camarad rănit. Despre anul petrecut fără rotație, drumul din încercuire și factorii care l-au ajutat să supraviețuiască, militarul a povestit pentru publicația „MB”.
În timpul retragerii, camaradul lui Stanislav a fost rănit după ce a călcat pe o mină. Stas i-a acordat imediat primul ajutor, deoarece acesta nu se mai putea deplasa singur. Comandamentul a trimis după el un vehicul controlat de la distanță.
„El a ajuns puțin mai repede decât mine. Acum urmează tratamentul. Pe drumul de întoarcere mă gândeam la familia mea. La faptul că mama își face griji. La faptul că tatăl meu este bolnav. Și el era militar, dar fusese diagnosticat cu cancer. Am vorbit cu el înainte de a intra pe poziții. Însă când am ieșit, am aflat că tata a murit… Nu m-a mai așteptat,” povestește Stanislav.
Când militarul a ajuns la liniile controlate de Forțele Armate ale Ucrainei, camarazilor nu le-a venit să creadă că s-a întors viu și nevătămat.
„Au început imediat să mă îmbrățișeze. Nu puteau crede că sunt viu. Din tot grupul, doar eu și camaradul meu rănit ne-am întors. Ulterior am fost trimis la tratament. Acum sunt în permisie. În această perioadă am realizat foarte multe. Acum mă bucur de zilele petrecute cu familia. Vreau să stau cât mai mult cu cei dragi,” concluzionează Stanislav.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com