La 24 ianuarie 1849, în Cârțișoara, județul Sibiu, s-a născut Gheorghe Cârțan, cunoscut și sub numele de Badea Cârțan. Gheorghe Cârțan (1849-1911) a fost un țăran român care a luptat pentru independența românilor din Transilvania, distribuind cărți românești, aduse clandestin din România, la sate. A călătorit pe jos până la Roma pentru a vedea cu ochii săi Columna lui Traian și alte mărturii despre originea latină a poporului român. În 1877 s-a înrolat voluntar în războiul de independență al României. „Muzeul Etnografic și Memorial Badea Cârțan” din Cârțișoara, localitatea sa natală, deține obiecte care i-au aparținut. La Bistrița se afla statuia sa, care reproduce omul, dar și bățul/toiagul său faimos. În anul 1864, a trecut cu turma, pe munte, ilegal, granița dintre Imperiul Austro-Ungar și România, pentru a vedea țara în care auzise că trăiesc frații săi români, liberi de orice stăpânire străină. În 23 mai 1867 și-a luat cele 40 de oi ce-i reveneau drept moștenire de pe urma tatălui și, cu ajutorul unui oarecare Ion Cotigă, un intelectual brașovean care devenise cioban din proprie inițiativă, trece cu turma în România. Cotigă îl învață pe tânăr puțină istorie a românilor, câte ceva despre filosofi, apoi îl ajută să învețe să scrie și să citească, fiind cel care a influențat devenirea ulterioară a tânărului Cârțan.
La 24 ianuarie 1859 Adunarea Electivă a Ţării Româneşti s-a pronunţat pentru alegerea ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza, ceea ce a însemnat unirea Principatelor Moldovei şi Munteniei, punerea temeliei României moderne. Procesul unirii, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări, a cunoscut o etapă decisivă, care s-a dovedit a fi ireversibilă, prin alegerea colonelului moldovean Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.
Tot la 24 ianuarie, dar cu trei ani mai târziu, în 1862 a fost deschis primul Parlament unic al României la Bucureşti. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza proclamă solemn, în faţa Adunărilor Moldovei şi Ţării Româneşti, unirea definitivă a Principatelor. Oraşul Bucureşti este proclamat capitala ţării. După realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza și colaboratorul său cel mai apropiat,Mihail Kogălniceanu (ministru, apoi prim-ministru al României), inițiază importante reforme interne: secularizarea averilor mănăstirești (1863), reforma agrară (1864), reforma învățământului (1864), reforma justiției (1864) ș.a., care au fixat un cadru modern de dezvoltare al țării.
La 24 ianuarie 1889 (în unele surse 1888) s-a născut Victor Eftimiu. A fost un dramaturg, eseist, povestitor, scriitor și traducător român de origine macedoromână, respectiv membru al Academiei Române și francmason român din perioada interbelică. Un caz de mărire și decădere în istoria literară română este cel al lui Victor Eftimiu scriitor industrios, autor a sute de mii de versuri, mii de poeme (peste o mie de sonete), zeci și zeci de piese de teatru și volume de proză (între care 15 romane), memorialistică, publicistică (nenumărate colaborări la nenumărate reviste), eseu. Victor Eftimiu a fost, de asemenea, unul dintre cei mai jucați dramaturgi interbelici, membru în numeroase comitete și comisii, oficial și în anii comunismului, fost țărănist de frunte, reevaluat postbelic datorită internării, ca antimilitarist, în lagărul de la Târgu Jiu, președinte al PEN-Clubului autohton în anii ’30, director imediat postbelic al teatrelor bucureștene, ultim președinte al Societății Scriitorilor Români înainte de 1948. Povestea lui Victor Eftimiu e povestea României trecută prin două războaie mondiale, șase Constituții, patru regi, două republici — populară și socialistă — și un regim totalitar de sorginte sovietică. Victor Eftimiu a fost autorul pieselor de teatru în versuri „Înșir’te mărgărite”, „Omul care a văzut moartea”, „Cocoșul negru”, „Prometeu”. A introdus teatrul poetic în România după modelul lui Federico Garcia Lorca în literatura spaniolă. Victor Eftimiu a decedat la 27 noiembrie 1972.
La 24 ianuarie 1950, în Reșița, Caraș-Severin, s-a născut Stela Enache, solistă de muzică ușoară. Copil precoce, a început să studieze pianul la 6 ani. Între 1964–1967 a urmat cursurile Școlii Populare de Artă din Reșița, secția Canto. În perioada 1967–1972 a urmat cursurile Conservatorului de Muzică din Cluj, în această perioadă a participat la festivalurile studențești de la Iași, Târgu Mureș, Timișoara. În 1971 a participat la Festivalul Național Mamaia, unde a obținut locul al II-lea la secțiunea interpretare. În 1971 s-a căsătorit cu compozitorul Florin Bogardo, care i-a încredințat peste 60 de piese. A devenit solistă a Orchestrei Electrecord condusă de Alexandru Imre împreună cu care a făcut numeroase turnee în Germania, Rusia, Austria, țările nordice etc. Are în repertoriu peste 500 de cântece.
La 24 ianuarie 1954, în satul Trebisăuţi, raionul Briceni, s-a născut Andrei Dumbrăveanu, regizor, scenarist, doctor conferențiar universitar din Republica Moldova. În anul 1976 absolveşte Facultatea de Electrofizică, obținând calificarea: „inginer-constructor-tehnolog radioelectronică». Pe parcursul anilor 1971-1975 învaţă la Facultatea de Profesii Obşteşti, obținând specialitatea: regizor al teatrului pentru amatori. Activitatea în câmpul muncii şi-o începe în calitate de inginer-constructor la Uzina „Signal» de la Chişinău, apoi este inspector la Fondul Plasticienilor din Republica Moldova, iar din 1980 activează la Televiziunea Naţională ca regizor şi prezentator. Realizează şi în calitate de autor şi scenarist mai multe filme la „Moldova-film» şi „Telefilm-Chişinău». Membru al Uniunii Jurnaliştilor din Moldova (1981). Membru al Uniunii Cineaştilor din Moldova (1996). În anii 1990-1992 urmează Facultatea Regie Film Documentar din cadrul Cursurilor Superioare de pe lângă Ministerul Culturii şi Cultelor Republicii Moldova şi a Academiei de Teatru şi Film „Ion Luca Caragiale» de la Bucureşti. În anii 1997-1999 este doctorand la Sociologie la Institutul de Filosofie Sociologie şi Drept a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, ca în 1999 să primească titlul de doctor în sociologie, specializarea: „ecologia socială şi umană». Este conferenţiar universitar (2010), director al Departamentului Jurnalism Radio şi Televiziune a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării la Universitatea de Stat din Moldova, vice-preşedinte al Asociaţiei Sociologilor şi Demografilor din Republica Moldova. Membru al Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România (2004). Membru al Uniunii Jurnaliştilor Profesionişti din România (2014).
Evenimente istorice din ziua de 24 ianuarie:
1862: Deschiderea lucrărilor primului Parlament unic al României la București. Unirea din 1859 a creat premisele constituirii statului unitar român și momentul demarării unui amplu proces de reformă constituțională și legislativă sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.
1866: La Cernăuţi s-a stins din viaţă Aron Pumnul, cărturar, lingvist, istoric literar și filolog român, fruntaș al Revoluţiei Române din 1848 în Transilvania (12 ianuarie – stil nou).
1918: Sfatul Țării din gubernia rusă Basarabia a proclamat independența Republicii Democratice Moldovenești. Republica Democratică Moldovenească a fost un stat efemer a cărui autonomie față de Imperiul Rus a fost proclamată la 2 decembrie 1917 de către Sfatul Țării din Basarabia, organ reprezentativ al populației din regiune, ales în octombrie–noiembrie 1917, odată cu începuturile Revoluției rusești din februarie a aceluiași an și cu dezintegrarea puterii politice din Imperiul Rus.
1918: Rada Centrală a proclamat al IV-lea Universal, semnat încă din 22 ianuarie, privind deplina independență a Ucrainei. La începutul documentului erau menționate problemele cu care se confrunta Republica Populară Ucraineană (RPU): criza economică, criminalitatea, perturbarea alegerilor pentru Adunarea Constituantă Ucraineană, intervenția rusă care a dus la crime, distrugeri și jefuirea statului, precum și necesitatea încheierii păcii. Pentru a rezolva aceste probleme, Rada Centrală Ucraineană proclamă: „De acum înainte, Republica Populară Ucraineană devine un stat de sine stătător, independent de oricine, liber și suveran al poporului ucrainean”.
1965: A murit Winston Churchill, fost prim-ministru al Marii Britanii în cel de-al Doilea Război Mondial, scriitor, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1953.
1990: Imnul de stat al României. Decretul CFSN nr. 40/24 ianuarie 1990 privind Imnul de stat al României, a prevăzut că „Imnul de stat al României este „Deșteaptă-te, române!” (Un răsunet), versuri de Andrei Mureșianu, muzica de Anton Pann”. Începând din 1848, Deșteaptă-te, române! a fost un cântec foarte drag românilor datorită mesajului de patriotism și de libertate pe care îl poartă în el.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com