La 17 aprilie 1647 s-a stins din viaţă cronicarul moldovean Grigore Ureche. Grigore Ureche (1590-1647) a fost primul cronicar moldovean de seamă a cărui operă s-a păstrat. Născut pe la 1590 sau 1595, Grigore a fost fiul lui Nestor Ureche, boier instruit, deținând funcții politice importante la sfârșitul veacului al XVI-lea, în repetate rânduri purtător de solii la Poarta Otomană, mare vornic al Țării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă. Cronicarul de mai târziu a învățat carte la Lemberg (Lviv), la Școala Frăției Ortodoxe, unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina și greaca, retorica și poetica. Reîntors în țară, a participat la viața politică mai întâi ca logofăt, apoi spătar. În vremea domniei lui Vasile Lupu a fost unul dintre sfetnicii apropiați ai acestuia, mare spătar, iar din anul 1642, urmând calea părintelui său, a ajuns mare vornic al Țării de Jos. A murit în anul 1647 în satul Goești din ținutul Cârligăturii și a fost înmormântat într-o criptă de la mănăstirea Bistrița din Moldova. Cronica sa „Letopiseţul Ţării Moldovei” e cea mai veche scriere din Moldova în limba romană şi descrie istoria Moldovei din 1359-1594. Cronica a ajuns până la noi prin nişte interpolări ale călugărilor pisari Simion Dascălul, Misail Călugărul şi Axinte Uricariul.
La 17 aprilie 1916, în Iași s-a născut Magda Isanos, avocată, poetă, prozatoare și publicistă. A studiat la Iași (1934–1938) Dreptul și Filosofia. A fost licențiată în drept și a profesat scurt timp avocatura la Iași. A debutat în 1932, cu poeziile Aș vrea un basm și Primăvara în revista Licurici a Liceului de băieți „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Chișinău. În 1933 a luat ființă pe lângă Liceul Eparhial de fete din Chișinău Societatea culturală „Iulia Hașdeu”, la înființarea căreia aportul Magdei Isanos a fost determinant. A colaborat la revistele: Viața Basarabiei, Însemnări ieșene, Cuget moldovenesc, Pagini basarabene. A publicat în Însemnări ieșene, aproape număr de număr, poezii ca Învrăjbiri, La marginea cimitirului, Blestem, Lacul, Calul de la birja de noapte, Ultimul sărut, După scriptură, Logodnă de primăvară, Risipire, Greșeala de tipar, Vis vegetal, Capricii, Murim, Romanță etc. A fondat în 1938, împreună cu Ion Frunzetti, Laurențiu Fulga, George Petcu și alții, Gruparea scriitorilor tineri. A fost căsătorită cu poetul Eusebiu Camilar. A decedat la 17 noiembrie 1944, la București.
La 17 aprilie 1945, la București a încetat să bată inima lui Mircea Streinul, poet și prozator, „stejarul poeziei bucovinene interbelice”. Viața pământească a lui Mircea Streinul a durat doar 35 de ani. El s-a născut la 2 ianuarie 1910 în satul Cuciurul Mare de lângă Cernăuți. A învățat la Liceului „Aron Pumnul” din Cernăuți, unde, împreună cu alți trei colegi pasionați de literatură, scoate revista „Caietul celor patru”. Și-a continuat studiile de litere, filosofie, drept și teologie la Universitatea din Cernăuți. În 1931, împreună cu Ion Roșea, Gh. Antonovici, George Drumur, Neculai Pavel și mulți alți aderenți ulteriori, creează în capitala Bucovinei gruparea „Iconar”. În colaborare cu Iulian Vesper gruparea își înființează în 1933 și o editură proprie.
Mircea Streinul a debutat în revista „Junimea literară” (în trei numere din anul 1929) cu un fragment de roman. În presa bucureșteană – revista „Capricorn” a lui George Călinescu –debutează la 1 noiembrie 1930 cu un poem. Primul său volum de poeme „Carte de iconar” apare în anul 1933.
Mircea Streinul desfășoară o intensă activitate gazetărească. A fost redactor la „Glasul Bucovinei”, „Argonaut”, „Iconar”, „Fișier”, „Buna Vestire”. În 1934, pentru poemele din volumul „Itinerar cu anexe în vis” a fost distins cu premiul de poezie al Societății Scriitorilor Români, al cărei vicepreședinte va deveni. Din 1938 activitatea poetică a lui Mircea Streinul se încheie și începe seria volumelor de proză, din care se disting romanele „Ion Aluion” (1938), „Drama casei Timoteu” (1941), „Prăvălia Diavolului” (1942) – despre ororile stalinismului după ocuparea Bucovinei în 1940 de către Rusia bolşevică, „Soarele răsare noaptea“ (1943), „Băieţi de fată“ (1944). Mircea Streinul a decedat în condiţii misterioase după invazia bolşevică în România, la data de 17 aprilie 1945, în Bucureşti. Cărţile lui rodiseră, fuseseră doar încredinţate neamului, cu convingerea că „există un destin al creaţiei, care nu poate fi forţat nici în bine, nici în rău“. A fost scriitorul exponenţial al Bucovinei, singurul care a provocat naşterea unei mişcări culturale, nu doar literare, bucovinene.
La 17 aprilie, 1955, în Chișinău s-a născut Val Butnaru (Valeriu Butnaru) analist politic, dramaturg, publicist și scriitor basarabean, fondatorul trustului media Jurnal Trust Media. A absolvit Facultatea de Ziaristică a Universității de Stat din Moldova în 1980. În 1987 a urmat cursuri superioare de Regie la Institutul de artă cinematografică din Moscova, în clasa maestrului Emil Loteanu. A parcurs stagii în jurnalism la Radio Europa Liberă (Munchen, 1993) și la redacția ziarului Orlando Sentinel (Orlando-SUA, 1994). A fost reporter la ziarul Tinerimea Moldovei, în paralel colaborând cu Învățământul Public și Literatura și Arta. A lucrat la revista Orizontul (ulterior Columna), perioadă în care, ca publicist, s-a încadrat în Mișcarea de renaștere și eliberare națională a basarabenilor, activând ca redactor-șef adjunct la organul de presă al Parlamentului Republicii Moldova (1991–1992). A fost director artistic al Teatrului „Eugene Ionesco” (1992–1994), în paralel corespondent pentru Basarabia la Radio Europa Liberă, redacția emisiunilor în limba română. În 1995 a fondat Grupul de presă Flux (GPF), fiind director, în 1999, a fondat săptămânalul Jurnal de Chișinău, recunoscut forurile mass-media din Moldova drept cel mai reușit debut în presa periodică. A publicat număr de număr, sub genericul E la nave va… (preluat de la titlul celebrului film al lui Fellini), editoriale incitante, axate pe evenimente și probleme de primă stringență. A colaborat, ca analist politic la Televiziunea Națională, la posturile Euro TV, Radio Europa Liberă, Radio Antena C. Predă un curs de Măiestrie Jurnalistică studenților de la Universitatea Liberă Internațională (ULIM) din Chișinău. A debutat cu piesa Procedeul de ju-jitsu (1986), urmată de: Ne place să jucăm teatru, La Veneția e cu totul altfel, Simfonie în bi bemol major, Iosif și amanta sa, Țin minte că va ninge și vom fi fericiți, Mâine sau poate poimâine, Saxofonul cu frunze roșii, Cum Ecleziastul discuta cu Proverbele, Șase autori în căutarea unui personaj, Apusul de soare se amână, Avant de mourir.
La 17 aprilie 2008 a încetat din viață Paul Miron, lingvist și filolog; cadru didactic la Universitatea Freiburg; primul profesor universitar de limbă și literatură română din Germania Federală.
Paul Miron s-a născut la 13 iunie 1926, în Boroaia, județul Suceava, România. Paul Miron a părăsit România în 1945, a studiat Literele la Bonn și la Paris, luându-şi doctoratul în filologie la Universitatea din Bonn. A predat limba și literatura română la Universitatea din Köln, iar apoi la Universitatea din Freiburg, devenind primul profesor de limba română în fosta Germanie Federală. În 1967 a înfiinţat aici Societatea „Mihai Eminescu”, prin care a dezvoltat frumoase relaţii culturale cu intelectuali români din Occident, dar şi cu cei din România. A rămas celebră vizita făcută de Ioan Alexandru, Marin Sorescu şi Nicolae Manolescu, la invitaţia sa, în plin regim ceauşist. Criticul Nicolae Manolescu mărturisea într-un interviu acordat lui Daniel Cristea-Enache că a călătorit prima dată în străinătate în 1967, în Germania, graţie bursei de la Universitatea din Freiburg „pusă la cale de Paul Miron”. Paul Miron a publicat versuri şi articole în revistele românilor din afara graniţelor, dar o importantă contribuţie la coeziunea exilului a fost editarea, împreună cu Ioan Cușa și Nicu Caranica, a revistelor „Prodromos” (1964-1970) și „Dacoromania” (din 1983).
Evenimente istorice din ziua de 17 aprilie:
1790: Moare Benjamin Franklin, personalitate de seamă a SUA, scriitor, om de știință, inventator, om de stat, diplomat, tipograf, editor și filozof politic. Printre cei mai influenți intelectuali ai timpului său, Franklin este considerat ca unul dintre părinții fondatori ai Statelor Unite. A participat la redactarea Declarației de Independență și a fost unul dintre semnatarii acesteia.
1813: A fost înființată Eparhia Chișinăului și Hotinului în Basarabia, condusă de mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni.
1822: Delegațiile marii boierimi muntene și moldovene la Istanbul
Marea boierime din Țara Românească era reprezentată de şapte boieri şi cea din Moldova de şase boieri. Delegații au prezentat Porții Otomane cererile Țărilor Române: restabilirea domniilor pământene, consolidarea privilegiilor boierimii, excluderea grecilor din funcțiile civile și ecleziastice, dreptul exclusiv pentru pământeni de a ocupa slujbe publice etc.
1917: S-a înființat, la Paris, Comitetul Național al Românilor din Transilvania și Bucovina, sub președinția lui Traian Vuia, apoi a dr. Ioan Cantacuzino; a militat pentru independența Transilvaniei și unirea acesteia cu România.
1969: Alexander Dubček, părintele „Primăverii de la Praga„, a fost înlocuit în funcția de prim–secretar al CC al PC din Cehoslovacia de către Gustav Husak.
2014: A murit scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez, laureat al premiului Nobel și autor al romanului „Un veac de singurătate”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com