Dumnezeu și omul
Omul a șoptit: „Doamne, vorbește-mi!” și iarba câmpului a început să cânte. Dar omul nu a auzit… Atunci omul a strigat către Dumnezeu: „Doamne, vorbește-mi!”. Și tunetul, și fulgerul s-au rostogolit pe cer. Dar omul, din nou, nu a auzit…
Omul a privit în jur și a spus: „Doamne, îngăduie-mi să Te văd!”. Atunci stelele au strălucit puternic… Dar omul nu a văzut…
Omul a strigat din nou: „Doamne, arată-mi o viziune!”. Și o nouă viață s-a născut odată cu primăvara. Dar omul nu a observat acest lucru… și a început să plângă cu disperare: „Atinge-mă, Doamne, și fă-mă să știu că ești aici!”.
Atunci Domnul s-a coborât și l-a atins pe om. Dar omul a alungat fluturele de pe umărul său și a plecat mai departe…
(Din rețelele de socializare)

(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com
