La 23 octombrie 1861, la Sibiu a fost înfiinţată „Asociaţiunea Transilvania pentru Literatură Română şi Cultura Poporului Român” („Astra”), cu rol însemnat în viaţa culturală şi în lupta de eliberare naţională a românilor din Transilvania. Primul preşedinte al „Astrei” a fost Andrei Şaguna, vicepreşedinte – Timotei Cipariu şi secretar – George Bariţiu. Actualmente „Astra” are răspândite, atât în România, cât și în afara granițelor peste 70 de filiale. Andrei Șaguna (1808-1873) a fost mitropolit ortodox al Transilvaniei, militant pentru drepturile ortodocşilor şi ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Braşov (1851), membru de onoare al Academiei Române. Se spune că Șaguna a fost un dangăt de clopot care a trezit din amorțire conștiințe și destine, a redat speranțe și vigoare, a pus plugul în brazdă și a dezțelenit ceea ce amenința să devină pârloagă. Prin Andrei Șaguna, Mitropolia ortodoxă a Transilvaniei a fost prima din spațiul ortodox în care laicii aveau un rol majoritar în conducerea sinodală a Bisericii, și prima care-și manifesta autonomia față de Stat. Ultimii trei ani din viață au fost marcați de boală și de retragerea în viața monahală. Când se pregătea aniversarea a 25 de ani de la hirotonirea ca episcop, a refuzat să participe (așa cum va respinge bustul cadou făcut de preoții brașoveni, împotrivindu-se astfel cultului personalității), retrăgându-se la Răşinari, unde va și muri pe 28 iunie 1873. Este înmormântat doar în haina călugărească, în cripta sa de la Rășinari, fără predică și fast, oficiant fiind doar duhovnicul său.
La 23 octombrie 1916, în cadrul Primului Război Mondial începe bătălia de la Târgu Jiu, în care cade la datorie generalul român Ion Dragalina. Aici s-a remarcat pentru prima oară legendara Ecaterina Teodoroiu, supranumita „Eroina de la Jiu”. Ecaterina Teodoroiu (1894-1917) a fost cercetaşă şi participantă la Primul Război Mondial, unde a murit la sfârșitul bătăliei de la Mărăşeşti, luptând în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române. Provenită dintr-o familie modestă din Oltenia, Ecaterina Teodoroiu a plecat la Bucureşti pentru a deveni învățătoare, iar acolo a contribuit la înființarea primelor organizații de cercetaşi din ţară. După intrarea României în Primul Război Mondial, a activat ca asistentă medicală pe frontul din regiunea natală. Din dorința de a-i răzbuna pe toți cei patru frați ai ei care muriseră în lupte, Ecaterina a cerut să fie transferată la o unitate de combatanți. A fost luată prizonieră, a evadat și a fost rănită de două ori. În spital a fost decorată de casa regală și avansată la gradul de sublocotenent. Din această postură a participat la Bătălia de la Mărăşeşti, unde a murit comandând un pluton de infanterie, ultimele ei vorbe fiind: „Luptați băieți! Apărați țara!”. Celebrată ca eroină națională după terminarea războiului, imaginea ei a fost la început marginalizată și apoi distorsionată de regimul comunist.
La 23 octombrie 1925 s-a născut Radu Florescu, istoric american de origine română, profesor de istorie la Colegiul Boston. El a fost director al Centrului de Studii Est Europene de la Colegiul Boston. Radu Florescu (1925-2014) a fost un istoric și profesor universitar de origine română. Radu Florescu este autorul a numeroase articole academice și cărți referitoare la România și istoria României. Radu Florescu a obținut diplomele de licență și master de la Christ Church, Universitatea Oxford în Marea Britanie, înainte de a se muta în Statele Unite ale Americii, unde și-a completat studiile prin obținerea unui doctorat la Universitatea Indiana. A deținut poziția de profesor emerit de istorie la Colegiul Boston. În anul 1996 a fost numit consul onorific pentru regiunea New England de către Ministerul Afacerilor Externe al României.
La 23 octombrie 1946 s-a născut Anda Călugăreanu, actriţă şi interpretă de muzică uşoară şi folk.
A aparut in numeroase spectacole televizate si filme (“Bietul Ioanide”, “O zi la Bucureşti”). Prima sa apariție mai importantă a fost cu formația Sincron, la Sala Palatului din București, în anul 1965. A colaborat ani de-a rândul la Cenaclul Flacăra. O perioadă destul de îndelungată a format, împreună cu actorii Dan Tufaru, cu care a și fost căsătorită, și Florian Pittiș, un trio muzical-cupletistic, care, în regia lui Alexandru Bocăneț, a fost unul dintre punctele de atracție ale spectacolelor de estradă ale Televiziunii. Rămân celebre cupletele sale alături de Toma Caragiu. A luat parte la numeroase festivaluri și turnee în țară și peste hotare. A participat la Festivalul Cerbul de Aur, ediția a II-a (1969), unde a luat mențiune, la Festivalul de muzică ușoară românească Mamaia – ediția a VII-a (1972), unde a câștigat Premiul de interpretare. A decedat la 15 august 1992, la Bucuresti.
La 23 octombrie 1990 a încetat din viață Tamara Ciobanu (Tamara Taratanskaia), una din cele mai cunoscute cântărețe de operă și muzică populară ale Moldovei din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Numele Tamara Ciobanu e tratat ca o pagină de istorie evocată cu prilejul unor evenimente aniversare din biografia ei, al unui Concurs „Tamara Ciobanu” organizat de Uniunea Muzicienilor, în timp ce cântecele și vocea ei nu se mai regăsesc decât ca elemente de arhivă ale unei epoci, în care, în spațiul pruto-nistrean, s-a cântat în stilul și maniera Tamarei Ciobanu. O dispariție dramatică pentru o personalitate de o asemenea anvergură, considerată „prima” pe toată linia, care a înregistrat performanța epocii de a fi și prima artistă din Moldova decorată cu ordinul Stalin, prima apreciată și cu titlul de Artistă a Poporului, și cu cel de laureată a Premiului de Stat, fiind aleasă și deputată în Sovietul Suprem – toți laurii fiind din partea URSS-ului. O stea la orizontul îndepărtat al timpului, proiectată în aura unor valori, priorități, gusturi, stil, repertoriu, care au definit-o, i-au folosit la maximum, dar și favorizat talentul, deși, odată cu mișcarea în progresie a timpului și schimbarea opticii, impactul asupra efigiei aceleiași personalități o va proiecta dintr-o nouă perspectivă. Un nume în eclipsă, astăzi, în spațiul public și o artistă de dimensiunile unei popularități extinse, altădată, dincolo de spațiul imens al URSS, Tamara Ciobanu a fost, cu adevărat, „vocea de brend a epocii”, dar și expresia, portavoce în cântec a timpurilor în care a trăit. Oare putea să fie altfel? Născută la 22 noiembrie 1914, în satul Berezlogi al ținutului Orhei, resetarea istoriei și învălmășeala dramatică a evenimentelor îi marchează tinerețea: studiile de canto academic le face în două țări și două sisteme diferite, începute, în perioada interbelică, în România Mare, cu profesori de la Conservatorul „Unirea” din Chișinău, continuate, în plin război, în Rusia, la Conservatorul „L. Sobinov” din Saratov, și încheiate din nou la Chișinău, cu profesori delegați din centru în locul celor refugiați. Această viață contorsionată, incertă, cu ororile războiului, cu decesul părinților, în 1945, cu spaima de a fi rămas orfană împreună cu o soră mai mică, Valentina, aflată în grija ei, pare să-i fi injectat suficiente doze de rezistență, de adaptare, de precauție, regenerate în fermitate, în caracter puternic, deschis și deosebit de generos, rămas intact în amintirile tuturor celora care au cunoscut-o personal.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com