La 24 octombrie 1882 s-a născut compozitorul maghiar Imre Kalman, cunoscut pentru operetele „Silvia” (1915), „Contesa Mariţa” (1924) şi „Vioreaua din Montmartre” (1930). Asemenea compatriotului său Franz Lehár, Imre Kálmán (1882-1953) a fost unul dintre arhitecții a ceea ce avea să fie denumită perioada de argint a operetei vieneze din primul sfert al veacului trecut. Kálmán a adus un suflu proaspăt în muzică, a acordat mereu o mare importanță libretelor și și-a instrumentat mereu personal lucrările. Principala lui contribuție în acest gen muzical a fost ușurința aparentă a îmbinării dintre caracterul sentimental al operetei vieneze și ritmurile energice, pline de culoare ale Ungariei natale. Pe urmele lui Franz Lehar și L. Fall, a marcat un gen aparte, substratul național unguresc al ritmurilor imprimând delicatelor melodii vieneze un fel de coloratură exotică. Richard Specht scria în presa vieneză: „Muzica sa este proaspătă și plăcută, viguroasă prin inventivitate melodică naturală și maturitate deplină. În timp ce alții bâjbâie și experimentează, el stă pe tărâmul bogat al muzicii populare și de fiecare dată își atinge ținta.
La 24 octombrie 1894 a încetat din viaţă pictorul român clasic Gheorghe Tăttărescu. Gheorghe Tăttărescu (1820-1894) este considerat „cel mai tipic academist” un pionier al neoclasicismului în pictura românească. O mare parte din activitatea sa artistică a fost dedicată artei religioase, creând un stil personal influențat de academismul italian și parțial de iconografia tradițională bizantină. În perioada 1853-1892, cu ajutorul elevilor săi, a pictat, în spirit neoclasic, peste 50 de biserici din București, Mănăstirea Bistriţa, Iaşi, Brăila. Împreună cu Theodor Aman a înființat, în 1864, Şcoala de Arte Frumoase din București, unde a desfășurat o bogată activitate ca profesor de pictură, fiind mai apoi și directorul ei în anii 1891-1892. În 1865 a scris lucrarea „Percepte și studii folositoare asupra proporțiunilor corpului uman și desene după cei mai celebri pictori”. Casa pe care a cumpărat-o în Bucureşti în 1855 și în care a locuit timp de aproape 40 de ani a fost transformată în muzeu și a fost deschisă publicului.
La 24 octombrie 1933 s-a născut la Bucureşti marea actriţă de teatru şi film din România, Draga Olteanu-Matei. Draga Olteanu-Matei este o apreciată actriță de comedie, care a jucat pe scena Teatrului Național București, în numeroase filme și la televiziune. Reprezentantă a generației de aur a teatrului românesc, Draga Olteanu-Matei are un palmares foarte bogat. A jucat în 90 de filme, în peste 50 piese de teatru și 100 roluri la televiziune.
În 1956, după absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, a debutat în piesa „Ziariștii” de Alexandru Mirodan. De-a lungul carierei sale a jucat în diferite piese de teatru: „Coana Chirița” după Vasile Alecsandri, pentru care a scris și un scenariu de film în două serii („Coana Chirița” – 1986 și „Chirița la Iași” – 1987), „Gaițele” de Kiritescu (1977), „Căruța cu paie” de Mircea Ștefanescu, „Hagi Tudose” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, „Domnișoara Nastasia” de G.M. Zamfirescu, „Pisica în noaptea de Anul Nou” de D.R. Popescu, „Autorul e în sală” de Ion Baiesu etc. Pe scena Teatrului Național Bucureşti a mai jucat în „Azilul de noapte” de Maxim Gorki, în „Crima pentru pământ”, o dramatizare după romanul cu același nume al lui Dinu Săraru.
Rolurile jucate pe scena marilor teatre din țară, precum și cele din filme celebre, i-au adus zeci de premii. În 2005 Uniunea Naţională a Teatrelor din Romania i-a decernat un premiu pentru întreaga activitate scenică. La 23 octombrie 2014, într-o ceremonie ce a avut loc la Castelul Peleş din Sinaia, a primit din partea Casei Regale a României Ordinul Coroana României în grad de Ofițer, decorație înmânată de Principesa Moştenitoare Margareta a României.
După pensionarea sa din Teatrul Național, Draga Olteanu-Matei s-a retras la Piatra Neamț, unde a înființat Compania teatrală „Teatrul Vostru”. La 18 noiembrie 2020 ea a plecat la cele veşnice.
La 24 octombrie 1818, la Iași s-a născut Dimitrie Gusti, scriitor, traducător de fabule, autor de manuale didactice și om politic român. A studiat la Academia Mihăileană și la Conservatorul din Iași, pe care l-a absolvit în anul 1839. A fost unul dintre primii actori moldoveni. Renunță însă la actorie și intră ca amploiat la Divanul Domnesc. A lucrat apoi ca profesor de geografie, retorică și filosofie la mai multe școli din Iași (la Academia Mihăileană din 1845). A îndeplinit mai multe funcții în administrația școlilor: inspector, apoi director la Departamentul I al școlilor din Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. S-a manifestat ca militant prounionist, fiind numit ca primar al orașului Iași (24 august 1864 — 5 decembrie 1866). În plan politic, a fost de doctrină liberală. A îndeplinit funcția de ministru al cultelor și instrucțiunii în două guverne consecutive (17 august 1867 — 16 noiembrie 1868). Apoi a fost ales deputat și senator liberal. În mai multe rânduri a deținut funcția de primar al orașului Iași. În paralel cu activitatea politică, Dimitrie Gusti a scris versuri și proză, cronici teatrale și a efectuat traduceri. A mai fost publicist și editor, precum și proprietar de tipografie. Dimitrie Gusti a trecut la cele veșnice la data de 26 martie 1887, la București.
La 24 octombrie 1933, la Chișinău s-a născut Andrei Andrieș, membru titular al AȘM, specialitatea Fizică. A absolvit Facultatea de Fizică și Matematică a Universității de Stat din Moldova (Chișinău, 1956). A susținut teza de doctor în științe fizico-matematice la Institutul Fizico-Tehnic „A.F.Ioffe” din Sanct-Petersburg (1963). Academicianul Andrieș a avut onoarea de a lucra în domeniul semiconductorilor necristalini în colaborare cu distinsul savant sovietic, profesorul B.T.Kolomieț; cu inventatorul american și savantul S.R.Ovșinski, membru al Societății Americane de Fizică și al Asociației Americane pentru Progresul Stiinței; cu profesorul Radu Grigorovici, membru al Academiei Române, și, nu în ultimul rând, cu fizicianul englez Sir N.F.Mott, laureat al Premiul Nobel în fizică (1977). Academicianul Andrei Andrieș a fost fondatorul școlii științifice a fizicii semiconductorilor necristalini în Republica Moldova. El a inițiat în Republica Moldova investigații sistematice ale proprietăților electrice, fotoelectrice și optice ale obiectelor masive. Realizările academicianului Andrieș au fost recunoscute oficial în Republica Moldova de două ori, în 1982 și 2002, când a fost decernat cu Premiul de Stat al Republicii Moldova în domeniul științei, tehnologiei și producției. Al doilea Premiu de Stat el l-a obținut împreună cu un grup de discipoli pentru realizări de noi materiale și tehnologii avansate în optoelectronică pe bază de semiconductori necristalini. Datorită rezultatelor științifice semnificative a devenit câștigătorul (anul 2005) a premiului „Stanford R.Ovshinsky Prize for Excellence in Amorphous Chalcogenides” pentru contribuțiile sale în optoelectronică, înregistrarea optică a informației, optica neliniară și studiul fibrelor optice din sticle calcogenice. În ultimii ani de activitate, academicianul Andrei Andrieș a inițiat dezvoltarea și cercetarea de noi materiale compozite nanostructurate organice/anorganice. Aceste materiale sunt foarte atractive pentru noi dispozitive fotonice și optoelectronice. Academicianul Andrieș este autor/coautor a 6 monografii, circa 500 de lucrări științifice și 30 de brevete de invenție. A decedat la 7 aprilie 2012.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com