La 7 noiembrie 1881, în localitatea Odorhei, Transilvania, S-a născut Peter Neagoe, scriitor, publicist și pictor american, originar din Transilvania. A urmat Școala de Belle-Arte din București, fiind coleg cu Constantin Brâncuși, dar a frecventat, în paralel, și cursurile de Filosofie și Drept la Universitate. În 1901 sau 1903, a părăsit țara fără învoirea părinților, și după o perioadă în Germania, a emigrat în America, la New York, unde a ocupat diferite slujbe și a continuat studiile artistice. După Primul Război Mondial a revenit în Europa, stabilindu-se la Paris. I-a cunoscut personal pe James Joyce, Ezra Pound, Gertrude Stein, a intrat în contact cu grupările dadaiste și suprarealiste. L-a reîntâlnit pe Brâncuși, căruia i-a dedicat volumul Sfântul din Montparnesse. În 1933 s-a reîntors în Statele Unite, publicând în următorii trei ani două romane și un volum de povestiri cu subiecte din realitatea românească transilvăneană. Dintre scrierile sale: Storm (Vifor), Easter Sun (Soare de Paști), There is My Heart (Drumuri cu popas), A Time to Keep (Timp de neuitat), No Time for Tears (Lacrimi inutile). A decedat la 28 octombrie 1960, în Kingston sau Woodstock, New York.
La 7 noiembrie 1911, în localitatea Bălceşti, judeţul Gorj, s-a născut renumita interpretă de muzică populară românească, Maria Lătăreţu. Maria Lătărețu a fost una dintre cele mai îndrăgite interprete, fiind numită şi „Privighetoarea Gorjului”, şi „Crăiasa cântecului românesc”, şi „Prințesa cântecului popular românesc”. Peste şase decenii de viaţă ea îşi va aminti: „Când am deschis ochii pe lume, m-am pomenit într-o bătătură mică şi săracă, cu două încăperi. Acum nu mai există… Dar grădina casei mele nu am să o pot uita niciodată. Avea gard de jur-împrejur cu stobori împletiţi cu nuiele, iar în interiorul grădinii aveam tot felul de pomi fructiferi, mai mulţi pruni şi meri, iar în faţa casei aveam o mulţime de trandafiri, nalbe, garoafe, gherghine şi o tufă de liliac. Pot să spun că era, poate, cea mai frumoasă grădină din Bălceşti”.
Talentul muzical a fost moştenit de la mama sa, descendentă a unei familii de lăutari celebri de pe Valea Gilortului, însă se spune că Maria Lătărețu a învățat să cânte imitând păsările.
Harul divin al Mariei Lătăreţu a fost descoperit în 1937 la Gorj de o echipă de folcloriști, care au invitat-o la București pentru a o înregistra. La 19 iulie Maria Lătăreţu înregistrează primele sale melodii, pe cilindri de fonograf, iar la 29 august debutează la Radio București, în emisiunea „Ora satului”.
Maria Lătăreţu a cântat cu taraful soțului ei până în 1949, când devine prim-solistă a Orchestrei „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folclor. De aici se pensionează în 1966. Repertoriul celebrei cântăreţe cuprindea aproximativ 1000 de cântece, din care 104 erau compoziţii personale.
Maria Lătăreţu a întreprins numeroase turnee atât în țară, cât și în străinătate, inclusiv în Polonia, Cehoslovacia, Uniunea Sovietică, Egipt, Siria, Elveția, Turcia, Ungaria, Grecia, Bulgaria, Iugoslavia, Iordania. Timp de un an a cântat cu contract, la restaurantul de artă culinară românească „Dunărea” din Moscova. A dat spectacole îndelung aplaudate la Teatrul Mare, ocazie cu care l-a cunoscut pe Aram Haciaturian, marele compozitor al baletului „Spartacus”. Acesta i-a spus într-o seară artistei că afișul de la „Dunărea” trebuie modificat: „Pe el nu trebuie scris „În această seară cântă Maria Lătărețu” ci „În această seară cântă Crăiasa cântecului românesc”.
Maria Lătăreţu s-a stins din viaţă la nici un an după decesul soţului ei, la 27 septembrie 1972, în urma unei congestii cerebrale, la Românești, localitate din județul Botoșani, imediat după încheierea unui concert. Îşi doarme somnul de veci în cimitirul „Sfânta Vineri” din București, lăsând posterităţii o zestre folclorică nepreţuită, păstrătoare a sufletului ei cald. Din 1981, în fiecare an la Târgu-Jiu, se desfăşoară Festivalul-concurs al Cântecului Popular Românesc „Maria Lătăreţu” – în amintirea marii artiste.
La 7 noiembrie 1938, la Briceni, Soroca, R. Moldova s-a născut Eliza Botezatu, scriitoare, istoric și critic literar, profesoară universitară din Republica Moldova. A vrut să devină actriță, dar nu a reușit să intre la facultatea de specialitate, așa că și-a depus actele la literatură, urmând studii filologice la Universitatea de Stat din Moldova, cât și diverse cursuri de pedagogie, stilistică și știință literară. A fost profesoară la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți, la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău. A publicat peste 400 de articole în ziare, reviste și periodice de specialitate, printre care Poezia meditativă moldovenească, Teoria și metodica compunerii, Literatura moldovenească pentru copii: Manual pentru școala superioară, Cheile creației; volume de versuri: Ziceri de femeie, Iubire de metaforă. A decedat șa 9 iunie 2022, la Chișinău.
În ziua de 7 noiembrie a anului 1983 s-a stins din viaţă sculptorul român Ion Jalea, membru al Academiei Române din 1963. Ion Jalea (1887-1983) a sculptat foarte mult timp numai cu o mana, pierzându-şi celălalt braţ în timpul Primului Război Mondial. A absolvit Şcoala de Arte şi Meserii, iar apoi a studiat la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti. Formaţia sa artistică şi-a desăvârşit-o la Academia Julian din Paris. Munca şi talentul i-au fost recunoscute, Ion Jalea primind foarte multe premii, precum Marele Premiul al Expoziţiilor Internaţionale din Barcelona şi de la Paris, Premiul National Pentru Sculptura, Premiul de Stat. În anul 1956 a fost ales preşedintele activ al Uniunii Artiştilor Plastici din Romania.
La 7 noiembrie 2014 s-a stins din viaţă Liubomir Iorga, meşter popular, instrumentist, dansator, actor şi muzician din Republica Moldova. S-a născut la 12 aprilie 1932, în satul Vadul lui Isac, la sudul Republicii Moldova. Din 1949 activează în calitate de dansator în Ansamblul de dansuri populare „Joc”. Timp de 25 de ani merge în turnee artistice în diferite oraşe ale fostei URSS şi în multe ţări străine. În 1957, la concursul la ediţia a 6-ea a Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor la Moscova a fost premiat cu medalia de aur pentru rolul interpretat în tabloul coregrafic comic „În drum spre Chișinău”. Din 1964 lucrează în atelierul de muzică la Combinatul de producţie pe lângă Ministerul Culturii din RSS Moldovenească, unde face o pasiune pentru istoria instrumentelor muzicale populare. El confecţionează fluiere, cimpoaie, ocarine tradiţionale, în plus, a „reanimat” instrumente aproape uitate: drâmbe, tilinci, cavaluri. A creat un instrument absolut nou, pe care l-a denumit iorgofon. Mai multe dintre instrumentele sale sunt păstrate în muzee, în diferite oraşe. În 1971 s-a filmat în filmul „Lăutarii”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com