Volodymyr Putin a prezidat o ședință a Consiliului de Securitate și a însărcinat Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Apărării, serviciile speciale și agențiile civile să pregătească propuneri privind posibila reluare a testelor nucleare. S-ar putea crede că aceasta este un răspuns la declarația lui Trump despre începerea testării armelor nucleare. Însă, imediat după declarația lui Trump, ministrul Energiei al SUA, Chris Wright, a explicat că este vorba despre explozii subcritice, care nu reprezintă teste nucleare. În cazul exploziilor subcritice, nu există o reacție în lanț de fisiune, care are loc într-o explozie nucleară. Astfel de teste permit verificarea tuturor componentelor armamentului nuclear fără o explozie. Testele subcritice au fost efectuate, de exemplu, în timpul administrației Biden, cel mai recent în mai 2024, și acest lucru nu a provocat nicio îngrijorare din partea Kremlinului. Și iată, o astfel de reacție. Așadar, Kremlinul, înțelegând perfect că SUA nu plănuiau să efectueze teste nucleare, folosește acest lucru ca pretext pentru o escaladare ulterioară. Și această escaladare nu a început astăzi. Pe 23 octombrie, Putin lansează o rachetă balistică intercontinentală „Yars” de la cosmodromul Plesețk spre poligonul din Kamceatka – adică în direcția SUA. Pe 26 octombrie, Putin anunță testarea cu succes a „Burevestnik” – o rachetă de croazieră cu propulsie nucleară, capabilă să zboare 14 mii de kilometri, care este de fapt o rachetă de o clasă nouă, deoarece nu este urmărită de sistemul american de avertizare timpurie SBIRS. Pe 29 octombrie, Putin anunță testarea dronei subacvatice de luptă „Poseidon” cu propulsie nucleară. Iar acum, Putin amenință că va începe teste nucleare. Acest lucru nu înseamnă încă faptul că le va efectua, după cum a declarat ulterior Peskov, dar este o amenințare fără echivoc.
În acest fel, Kremlinul ridică miza agresiunii sale și testează disponibilitatea Occidentului de a o descuraja. Militarii ruși au declarat deja că poligonul din arhipelagul Novaia Zemlea este pregătit să efectueze teste „în scurt timp”, ceea ce reprezintă un mesaj politic către lume: Moscova menține infrastructura de testare nucleară în stare de pregătire.
În 2023, Federația Rusă a anulat ratificarea Tratatului de Interzicere Totală a Testelor Nucleare (CTBT), rezervându-și posibilitatea de a le desfășura, iar ieșirea din regimul de moratoriu ar submina resturile acestui sistem. Kremlinul încearcă să prezinte testele nucleare rusești ca o „reacție” la acțiunile ipotetice ale Washingtonului, dar tocmai Moscova este cea care face pași pentru a pregăti testele și efectuează verificări la scară largă ale forțelor nucleare strategice. Testarea rachetei strategice americane Minuteman III a fost o verificare a fiabilității propriului arsenal fără a încălca interdicția testelor nucleare; chiar și partea rusă a recunoscut că acest lucru nu contravine CTBT. A fost o lansare de rutină a unei rachete balistice intercontinentale Minuteman III din California în direcția Microneziei, adică nu în direcția Federației Ruse. Lansarea este de rutină – ceea ce înseamnă că, deoarece astfel de teste sunt efectuate în mod regulat, ele nici măcar nu ajung întotdeauna în mass-media. Cu toate acestea, Moscova a decis oricum să ridice miza și să amenințe lumea, în timp ce SUA și aliații demonstrează descurajarea fără a încălca normele dreptului internațional.
În prezent, Rusia deține 4309 – 5500 de focoase nucleare, dintre care 1710 sunt desfășurate, SUA dețin între 3700 și 5500, dintre care 1670 sunt desfășurate, China deține 500 – 600, dintre care 50 sunt desfășurate, însă potențialul său nuclear crește rapid, Franța – 290 de focoase, dintre care 280 sunt desfășurate, Marea Britanie – 225 (120 desfășurate), India – 180 și Pakistan – 170. Revenirea Federației Ruse la testele nucleare ar trebui să ducă la o izolare sporită a Moscovei în instituțiile internaționale și la noi inițiative de sancțiuni tocmai pentru acest lucru. Retorica despre „amenințarea din partea SUA” este necesară Moscovei pentru a justifica militarizarea economiei Federației Ruse și suprimarea disidenței în interiorul țării. Putin reproduce logica lui Hrușciov, dar astăzi Moscova riscă să obțină un efect invers: armamentul occidental lovește deja ținte adânc în teritoriul Federației Ruse, iar încercările de a juca o „nouă criză a rachetelor din Caraibe” nu fac decât să mărească riscurile nucleare fără dividendele politice necesare pentru Kremlin. Programul militar nuclear rus este motivat în mare măsură de dorința de a menține paritatea cu SUA și „prestigiul național”, precum și de a compensa slăbiciunea forțelor militare convenționale.
The Barents Observer raportează că declarația ministrului rus al apărării despre „oportunitatea” începerii pregătirilor pentru teste nucleare la scară mare pe Novaia Zemlea înseamnă o revenire de facto la doctrina presiunii prin demonstrarea forței. Arhipelagul arctic, unde Moscova are baze strategice, devine nu doar un poligon de testare, ci și un instrument de intimidare. Un astfel de pas constituie o amenințare directă pentru SUA și Occident, deoarece încalcă echilibrul de descurajare, creând impresia că Kremlinul este gata să testeze limitele admisibile în domeniul securității nucleare. Desfășurarea lucrărilor pregătitoare în această regiune va intensifica activitatea de informații și militară a Rusiei în Arctica, unde interesele Washingtonului și ale aliaților NATO se intersectează deja. Intensificarea factorului nuclear în nord subminează sistemul fragil de predictibilitate pe care se bazează stabilitatea globală între marile puteri. SUA riscă să se confrunte nu doar cu provocări tehnice – necesitatea de a crește capacitățile de monitorizare și apărare la latitudinile polare – ci și cu efectul politic al încălcării demonstrative a tabuurilor nescrise privind testele nucleare. Acțiunile Moscovei provoacă o nouă fază a cursei înarmărilor, unde fiecare gest va fi evaluat ca o potențială amenințare. În perspectivă, acest lucru ar putea schimba însăși logica planificării militare americane, forțând Washingtonul să acționeze în condițiile unei imprevizibilități în creștere și a șantajului nuclear, deghizat în „oportunitate politică”.
Declarațiile rusești privind pregătirea pentru teste nucleare pe Novaia Zemlea se încadrează într-o tendință mai largă de militarizare a Arcticii. Moscova își extinde activ infrastructura militară, modernizează bazele și desfășoară exerciții în care teatrul arctic al posibilelor operațiuni militare este considerat o zonă de potențială confruntare cu NATO. O astfel de abordare permite Kremlinului să combine demonstrarea forței cu șantajul politic – o aluzie la disponibilitatea de a ieși din cadrul acordurilor internaționale, dacă obiectivele interne sau geopolitice o cer. Pentru SUA, aceasta creează o situație periculoasă, în care chiar și manevrele militare obișnuite capătă o conotație nucleară. Pregătirea pentru reluarea testelor poate fi folosită de Rusia ca instrument de presiune asupra Occidentului în negocierile privind securitatea și sancțiunile. În același timp, o astfel de politică subminează încrederea în sistemul global de neproliferare, unde Washingtonul acționează în mod tradițional ca garant al stabilității. Arctica se transformă treptat într-o arenă de competiție pe mai multe niveluri – de la lupta pentru resurse la controlul asupra rutelor maritime importante. Intensificarea factorului nuclear rusesc în această regiune limitează libertatea de acțiune a SUA și a aliaților, forțându-i să-și adapteze propria strategie la noua realitate. Prin urmare, declarația ministrului rus al apărării înseamnă, de fapt, disponibilitatea Kremlinului de a distruge status quo-ul în domeniul stabilității nucleare. Poligonul din arhipelag a fost modernizat de mult timp și este utilizat pentru experimente subterane, ceea ce demonstrează pregătirea tehnică a Moscovei pentru o trecere rapidă de la pași simbolici la cei practici. Astfel de acțiuni trimit un semnal nu atât publicului intern, cât Washingtonului, indicând dorința de a readuce „limbajul forței” în dialogul americano-rus. În SUA, acest lucru este privit ca o încercare directă de a distruge predictibilitatea în domeniul descurajării nucleare. Pentru SUA, o astfel de dinamică creează riscuri de limitare a libertății de acțiune în regiunea în care NATO își dezvoltă propria prezență. Declarațiile rusești despre testele nucleare coincid cu intensificarea sancțiunilor occidentale și a izolării diplomatice, ceea ce indică intenția Kremlinului de a-și restabili statutul de forță prin demonstrarea potențialului tehnologic. Se creează o situație în care un gest simbolic se poate transforma într-o nouă fază a competiției în domeniul tehnologiilor nucleare. Pregătirea pentru teste distruge potențial rămășițele de încredere care au menținut sistemul global de neproliferare după destrămarea URSS. Semnalul rusesc subminează așteptările de stabilitate, forțând alte state nucleare să-și revizuiască propriile limitări. Pentru SUA, provocarea constă în necesitatea de a descuraja în același timp comportamentul agresiv al Rusiei și de a menține regimul internațional de control, fără a ceda jocului Moscovei de a reînvia frica ca instrument politic. Șantajul rusesc mizează pe concesii din partea Occidentului, dar Kremlinul subestimează disponibilitatea Washingtonului și a aliaților de a proteja regimul de neproliferare nucleară și propria securitate. La vremea sa, URSS a pierdut competiția resurselor și tehnologiilor la finalul Războiului Rece, iar Federația Rusă modernă are o marjă de siguranță economică mai mică decât fosta Uniune Sovietică. Oricât de mult și-ar dori, Kremlinul nu va obține o „nouă Yalta” prin amenințări. Revenirea la negocierile privind controlul armelor nucleare este singura modalitate de a evita o eroare catastrofală și de a stabiliza securitatea mondială.
Oleksandr LEVCENKO,
diplomat
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com