Războiul din Ucraina, declanșat de Rusia, continuă deja de cinci ani. Zilnic explodează sute de proiectile, rachete și drone. Toate acestea afectează semnificativ mediul înconjurător: aerul, pământul și apa sunt contaminate cu substanțe nocive. Specialiștii spun că poluarea naturii cauzată de război poate fi evaluată în moduri diferite, existând numeroase forme – de la cele mai simple la cele mai complexe.
Împreună cu Oleksii Vasyliuk, președintele Grupului Ucrainean pentru Protecția Naturii, TSN.ua a analizat cele mai complexe și de amploare poluări rezultate în urma războiului și impactul acestora asupra mediului.
Potrivit omului de știință, poluarea cu cele mai vaste consecințe asupra mediului provine, în primul rând, din exploziile munițiilor. „Exploziile și detonarea proiectilelor, rachetelor, dronelor și a altor tipuri de armament au cel mai substanțial și de amploare impact asupra naturii. În primul rând, este vorba despre impactul fizic: cioburile, unda de șoc, șocul termic. Momentul exploziei afectează totul – oameni, păsări, insecte, animale sălbatice. Nimic viu nu poate exista normal în momentul exploziei, iar tot ce urmează după sunt deja consecințele”, explică Oleksii Vasyliuk.
La acestea, el adaugă că fiecare explozie reprezintă și o poluare chimică a mediului. „Orice muniție este un amestec chimic într-o carcasă metalică. Indiferent de succesul muniției lansate – dacă și-a atins ținta sau nu – 100% din conținutul său chimic ajunge în mediu. Partea principală rămâne în aer, dar o anumită porțiune ajunge în sol, iar odată cu precipitațiile, în apele subterane. Problema este că nu putem evalua cu exactitate nici volumul, nici compoziția chimică a acestei poluări, deoarece fiecare muniție în parte explodează diferit și are un conținut chimic variat”, observă cercetătorul.
A doua mare sursă de poluare sunt incendiile. În urma acțiunilor de luptă, ard hectare întregi de păduri, fâșii forestiere și tufișuri. Ecologul adaugă că una este să privești hărțile din satelit și să estimezi suprafața distrusă de foc, și cu totul alta este să ajungi acolo în realitate. „În locurile unde nu sunt lupte, nu veți vedea un pustiu sau acel „ecocid” pe care jurnaliștii vor mereu să-l prezinte. Acolo unde este adevăratul ecocid au loc lupte, iar civilii, pur și simplu, nu pot ajunge. În locurile unde se poate ajunge după un timp, vedem că natura se restabilește treptat, cresc arbori noi și teritoriul înverzește, nemaifiind atât de înfricoșător ca imediat după distrugere. De aici și concluzia: dacă războiul s-ar opri, natura s-ar reface într-o anumită perioadă de timp”, spune ecologul.
Potrivit lui Vasyliuk, incendiile și exploziile sunt cei doi factori de amploare care cauzează cele mai mari daune mediului. Există însă și un al treilea: când rușii lovesc intenționat obiecte periculoase din punct de vedere tehnologic: fabrici chimice, depozite de petrol, obiective industriale. Un exemplu este orașul Severodonețk, unde rușii au distrus 36 de întreprinderi din industria chimică. Scopul inamicului este simplu și dur: înrăutățirea maximă a condițiilor de viață pe teritoriul Ucrainei, pentru a transforma aceste regiuni într-un pustiu fără a folosi arme de distrugere în masă. „De la începutul războiului, rușii lovesc cu precizie depozite de vopsea, lemn, hipermarketuri de construcții. Atacă tot ce arde și scoate fum. Practic, este primul război în care factorii ecologici au fost folosiți de la început ca o tactică militară. Eu folosesc termenul de „pământ pârjolit” pentru a descrie tipul de război pe care îl duce Rusia”, remarcă ecologul.
Oleksii Vasyliuk adaugă că, printre substanțele chimice prezente în muniții, în majoritatea cazurilor se află sulful. După explozie, acesta ajunge în sol, apoi intră în contact cu apa de ploaie sau zăpada, transformându-se în acid sulfuric. Cel mai grav, conform specialistului, este că nu putem remedia acest lucru atâta timp cât războiul continuă. Chiar și după încheierea acestuia, astfel de poluări sunt practic imposibil de curățat sau colectat. Ca exemplu, expertul menționează teritoriul din Franța numit „zona roșie” – o regiune unde s-au dus lupte intense în Primul Război Mondial. Autoritățile locale au decis ca acele teritorii să nu fie folosite deloc, iar accesul oamenilor este interzis și în prezent. Astfel de teritorii au apărut și în alte țări europene după al Doilea Război Mondial.
Râurile și bazinele de apă suferă de asemenea de pe urma poluării cauzate de război. O poluare a râurilor de o asemenea amploare nu a mai existat în istoria Ucrainei. În râul Seim au murit în masă toate vietățile – pești, amfibieni, păsări. Totul s-a întâmplat în cadrul unor teritorii protejate de-a lungul râurilor Desna și Seim. Dar cauza exactă a poluării rămâne necunoscută; personal, nu am găsit nicio informație oficială”, povestește Oleksii Vasyliuk.
Războiul a generat un nou tip de poluare a mediului — fibra optică de la drone. „Firele” au împânzit suprafețe de zeci de kilometri pe linia frontului și în teritoriile adiacente. Această „pânză de păianjen” este vizibilă mai ales pe ramurile copacilor și tufișurilor. Dronele cu fibră optică au început să fie folosite activ în 2024, iar acum consecințele utilizării lor capătă proporții impresionante. Specialiștii observă că, în prezent, cele mai afectate de această „pânză” de drone sunt păsările și animalele mici, care se încurcă în fibre și mor. Dacă războiul va continua și va începe perioada de descompunere a plasticului, atunci această problemă va căpăta un caracter amenințător și pentru oameni.
În opinia lui Oleksii Vasyliuk, poluarea cu fibră optică este o temă nouă și încă nestudiată. Specialiștii nu înțeleg pe deplin impactul acesteia și, din cauza războiului în desfășurare, nu există posibilitatea de a curăța rapid această poluare. Oamenii de știință recunosc: pentru a evalua dimensiunile reale ale catastrofei ecologice, teritoriile trebuie cercetate amănunțit după eliberare. Totuși, este clar încă de pe acum: cu cât războiul va dura mai mult, cu atât vor fi mai profunde schimbările ireversibile în sol și apă, care vor rămâne ca moștenire pentru generațiile următoare.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com