Fericirea din groapă
Într-o zi, Fericirea mergea prin pădure și, deodată, a căzut într-o groapă adâncă. Stătea acolo și plângea. La un moment dat, trece pe alături un om. Fericirea a auzit pașii și strigă din groapă:
— Om bun, ajută-mă să ies de aici!
— Dar ce-mi vei da pentru asta? – întreabă omul.
— Dar tu ce-ți dorești? – întreabă Fericirea.
— Vreau o casă mare, mulți bani și o soție frumoasă.
Fericirea i-a îndeplinit dorința. Omul a fugit bucuros, uitând de Fericirea din groapă. După un timp, trece pe acolo un alt om. Fericirea roagă din nou:
— Ajută-mă să ies!
— Dar ce-mi vei da? – întreabă trecătorul.
— Dar tu ce-ți dorești?
— Vreau să știu cum să fiu util celorlalți, vreau să ajut oamenii.
Fericirea i-a îndeplinit această dorință. Omul a fugit, uitând de groapă. A mai trecut timp. Trece pe alături al treilea om. Fericirea cere din nou ajutor.
Omul s-a oprit, a scos Fericirea din groapă, a scuturat-o de praf și și-a văzut de drumul său. Fericirea, uimită, a fugit după el și l-a întrebat:
— De ce nu mi-ai cerut nimic?
Omul a zâmbit și a răspuns:
— Mie nu-mi trebuie nimic. Sunt pur și simplu fericit pentru ceea ce fac.
(Din rețelele de socializare)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com