La 10 mai 1881 Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen a fost încoronat Rege al României (1881-1914), după ce anterior fusese Principe al României (1866-1881). Președintele Parlamentului a înmânat regelui Carol I și reginei Elisabeta, coroanele făurite din oțelul unui tun cucerit de la turci în timpul Războiului de Independență al României (1877-1878). Carol I devine Rege al României la 14/26 martie 1881, prin votul unanim al reprezentanților națiunii. Regele însuşi a cerut să fie încoronat cu o coroană din oţel, fabricată din metalul topit al unui tun de război capturat la Plevna. Ceremonia de încoronare a Regelui Carol I a avut loc în data de 10 mai 1881, denumită de atunci Ziua Regelui în România. În ziua de 14 martie 1881, Parlamentul României a proclamat „înălțarea principatelor române la gradul de Regat și a hotărât ziua de 10 mai, care era Ziua Independenței, să fie cea în care să se facă Încoronarea”. În ziua de 10 mai, s-a organizat ceremonialul de încoronare după modelul folosit la încoronarea Regelui Belgiei. Coroana reginei a fost făcută din aur și cea a regelui din oțelul unui tun turcesc capturat la Plevna. Cele două coroane au fost duse de membrii guvernului în ziua de 9 mai 1881 la Catedrala Patriarhală din București pentru binecuvântare.
La 10 mai 1894 s-a născut Elvira Popescu, actriță franceză de origine română. Elvira Popescu, alternativ Popesco, (1894-1993) a fost o actriță română de teatru și film, directoare de scenă, care a făcut carieră în Franța. Elvira Popescu, devenită prin căsătorie contesă De Foy, a manifestat încă din copilărie talente scenice: grație în mișcări, prestanță la mers, vioiciune și limpezime în grai, un dar de imitație ascuțit și plin de haz. A absolvit cu brio Conservatorul de Arta Dramatica din Bucureşti și a fost angajată la Teatrul National, unde i s-au dat încă de la începutul carierei sale roluri principale. A întemeiat Teatrul Mic şi Teatrul Excelsior, împreună cu marii actori Ion Manolescu şi Ion Iancovescu. În Franţa a avut o strălucită carieră.
La 10 mai 1906 a apărut, la București, ziarul „Neamul Românesc”, sub conducerea lui Nicolae Iorga. Ziarul a activat cu întreruperi până în 1940. „Neamul Românesc” a fost o revistă bisăptămânală fondată de Nicolae Iorga la 10 mai 1906. Era ilustrată cu portrete ale țăranului român în ipostaze idealiste și populară printre învățații de la țară (pentru care era distribuită gratuit), promovând teorii antisemite și atrăgând asupra sa oprobriul autorităților și al presei urbane. Era prezentată ca ziar politic de orientare națională și de atitudine democratică. Publicația, care în decursul timpului a apărut cu o periodicitate diferită, a fost principala tribună prin care Iorga și-a exprimat atitudinea față de fenomenele sociale, politice, culturale, din țară și străinătate.
În 1907 Nicolae Iorga și-a cumpărat o casă în Vălenii de Munte, unde și-a instalat propria tipografie „Neamul românesc”, pentru a putea scoate singur revista. În 1916 în urma înfrângerilor suferite de armata română în Primul Război Mondial, Iorga s-a refugiat la Iași, unde a tipărit „Neamul Românesc” cu o frecvență cotidiană. Revista și-a încetat apariția în 1940, când la putere a ajuns Horia Sima, adversar declarat al lui Iorga, iar la 27 noiembrie 1940, Iorga a fost asasinat de legionari.
La 10 mai 1912, la Chișinău S-a născut Olga Bancic, activistă comunistă, luptătoare antifascistă, eroină a Rezistenței franceze din perioada ocupației naziste a Franței. Între 1933–1939 a fost membră activă a organizației muncitorești locale. A fost arestată de atâtea ori, încât a început să considere arestul ca un accident de muncă. În 1938, a plecat în Franța, unde i-a ajutat pe stângiștii francezi să transporte arme brigăzilor republicane din Spania, pentru a lupta împotriva fascismului. În 1940, Franța a fost ocupată de armata germană. Membră a Partidului Comunist Francez, Olga și-a lăsat fiica la o familie franceză, pentru a o proteja, în timp ce ea s-a alăturat grupului de rezistență din regiunea Parisului, pentru a lupta împotriva germanilor. A adoptat pseudonimul Pierrette. A asamblat bombe și a transportat explozive folosite pentru sabotarea trenurile germane care transportau trupe și provizii. În 1943 a fost arestată de Gestapo. Deși a fost torturată, nu și-a demascat camarazii. Pe data de 21 februarie 1944 a fost condamnată la moarte, împreună cu 22 de tovarăși din celebra grupare Afișul roșu. Dat fiind că o lege din Franța interzicea împușcarea femeilor, a fost transferată de germani într-o închisoare din Stuttgart, unde a fost rejudecată și condamnată din nou la moarte. Interogările și torturile au continuat și după ce a fost condamnată la moarte. A fost decapitată de ziua ei de naștere, pe 10 mai 1944, când împlinea 32 de ani.
La 10 mai 1971 a decedat Mihail Jora, pedagog, pianist, compozitor și dirijor român, o personalitate de mare prestigiu între geniile muzicii româneşti din secolul XX. Era omul dedicat profesiei și artei sale. Se știe că, în perioada de după 1944, când comuniștii interziceau accesul la conservator al copiilor foștilor demnitari intelectuali din perioada interbelică, Mihai Jora a selectat câțiva tineri neprimiți la Conservator. Pentru ca valoarea și talentul lor „să nu se risipească în vânt” (expresia îi aparține lui Jora), muzicianul s-a oferit să-l mediteze pe fiecare în parte, „în particular”.
Riscul era mare, întrucât potentații comuniști erau fără de cruțare față de asemenea acte filantropice. Dar și satisfacția profesională era mare: Jora l-a pregătit „în particular” pe compozitorul Pascal Bentoiu (fiul unui fost ministru al Finanțelor din perioada antebelică). Cel meditat a ajuns autorul operei Oedip, jucată cu mare succes în Vest, dar și președintele Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, de după 1989.
Evenimente istorice din ziua de 10 mai:
28 î.Hr.: Astronomii chinezi au observat o pată pe discul solar, iar faptul a produs îngrijorare la Curtea împăratului, cu atât mai mult cu cât niciun astronom n-a găsit vreo explicație cu privire la fenomen. Astăzi, se știu multe despre petele de pe discul solar, dar evenimentul de atunci este interesant, întrucât constituie cel mai vechi caz, când observatorii de pe Pământ constată o pată pe discul solar.
1877: Adunarea Deputaților adoptă pe 9 mai primul act al României independente: Legea privind instituirea decorației «Steaua României». În situația când se profila în viitorul apropiat un război ce se va finaliza cu independența, principele Carol a apreciat personal că decorația va impulsiona odată mai mult curajul luptătorilor.
1936: Inaugurarea oficială a Muzeul Satului din București. Pe baza rezultatelor în cercetările monografice interdisciplinare în sate din diferite regiuni ale țării, încheiate de fiecare dată cu o expoziții temporare – Goicea (Dolj), Rușețu (Brăila), Nereju (Vrancea), Fundu Moldovei (Suceava), Drăguș și Făgăraș (Brașov), Runcu (Gorj), Cornova (Basarabia) – profesorul Dimitrie Gusti, realizând că expozițiile temporare organizate aveau un caracter de improvizație, a propus organizarea Muzeului Satului Românesc din București.
1940: Winston Churchill devine prim-ministru al Marii Britanii în urma demisiei premierului Neville Chamberlain, care nu a reușit să gestioneze pacea țării sale și nici cea a continentului european, pe care o garantase. În aceeași zi, Germania invadează Franța, Țările de Jos, Belgia și Marele Ducat de Luxemburg. Ca replică, Regatul Unit ocupă Islanda, care constituia o extraordinară poziție strategică, în poziția sa singulară din nordul Oceanului Atlantic.
1994: Politicianul Nelson Mandela, personalitate de prim rang a continentului african și susținător al drepturilor cetățenilor de culoare, depune jurământul, devenind primul președinte de culoare al Africii de Sud.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com